Cetățeanul, curier pentru stat

Împlinim în curând un an de activitate Edge Institute. În acest răstimp, am căutat să deslușim transformarea digitală a României. Am ajuns la o concluzie importantă: fără o identitate electronică solidă pe care cetățenii să o acceseze, întregul efort e redundant. În acest context, organizăm, pe 19 martie, de la ora 18:00, evenimentul „Identitate: de la cartea electronică la portofelul european”.

Mai degrabă decât un eveniment aniversar, ne propunem o conversație de substanță, cu actori importanți, despre problematica vizată. Vom discuta despre una dintre temele cheie pentru viitorul digital al României: identitatea electronică și tranziția către Portofelul European de Identitate Digitală (EUDI Wallet). Împreună cu invitați din mediul public, academic și din ecosistemul de inovare, ne uităm la stadiul actual al digitalizării în România, la lecțiile învățate din implementarea cărții electronice de identitate și la experiența altor state europene în adoptarea identității digitale.

Dacă doriți să participați, vă rugăm să ne trimiteți un email la [email protected] pentru înscriere.

În multe situații, apelăm la serviciile publice știind din start ce urmează să se întâmple: ne vom dedica ore bune din viață în calitate de curieri de „hârtii” pentru stat. Este și un motiv important pentru care, în timp ce românii percep digitalizarea drept pozitivă în proporții masive, aceștia evaluează dur prestația digitală a statului. Sunt și studii care arată că 7 din 10 români se văd nevoiți să petreacă o zi de concediu rezolvând probleme ce vizează interacțiunea cu statul, în timp ce 8 din 10 afirmă că, de principiu, nu rezolvă problema la prima vizită.

Situația devine cu atât mai acută cu cât cetățeanul, apelând la servicii sociale ale statului, se regăsește într-o poziție vulnerabilă sau traversează un eveniment de viață major. Aici intervine digitalizarea în discuție. Fiecare revoluție industrială a provocat progrese tehnologice majore, iar ele au rescris contractul social așa cum era el clădit. Cea de-a Patra Revoluție industrială nu face excepție: tehnologiile reformulează statul social așa cum îl cunoaștem. De aceea avem nevoie de un contract social digital suplu și incluziv, care să simplifice și să consolideze relația stat-cetățean.

Până la a dezvolta un stat social digital, avem nevoie de o etapă intermediară. Noi o numim „digital-enabling state”. Prin conceptul de digital-enabling state înțelegem ansamblul serviciilor electronice, platformelor, instrumentelor de guvernanță și eficientizare care facilitează interacțiunea dintre instituțiile statului social și beneficiarii acestora. Conceptul propune, în termeni practici, transferul de la o paradigmă de gestiune fragmentată a serviciilor statului social în ecosistemul actual către o paradigmă de accesibilizare a acestor servicii și adaptare a lor prin mijloace inovatoare.

Pentru a ajunge să definim acest tip de stat, avem nevoie de o strategie operațională solidă, în baza evenimentelor de viață integrate. Prin evenimente de viață integrate ne referim la servicii digitale pe care statul le oferă pentru a îndeplini nevoia cetățeanului într-un moment-cheie. România nu pornește de la zero în acest puzzle: există deja piese importante în el, de la hub-ul de servicii al Ministerului Muncii (HUB MMPS) la inițiative de digitalizare în domenii precum ocuparea forței de muncă, plățile și inspecția socială, respectiv tehnologii asistive pentru persoanele cu dizabilități. Problema nu e lipsa de digitalizare, ci că aceste piese din puzzle nu sunt integrate într-un parcurs coerent pentru beneficiar.

De aceea, policy paper-ul dezvoltă trei use-case-uri, ca „piloți” pentru un stat care sprijină cetățeanul în momente cheie ale vieții, în loc să complice. Primul este șomajul: încetarea contractului de muncă ar trebui să declanșeze un parcurs în care cererea e simplificată și precompletată, eligibilitatea e verificată rapid, decizia e comunicată clar, plata pornește la timp, iar reintegrarea (consiliere, formare, mediere) devine parte din același traseu, nu un serviciu separat.

Al doilea este dizabilitatea: propunem un dosar digital unic, împuterniciri pentru aparținători, evaluare și decizii transparente, urmate de activarea coerentă a drepturilor și conectarea cu sprijinul relevant (inclusiv tehnologii asistive), alături de management de caz pentru situațiile complexe.

Al treilea este planificarea familială: de la planificare familială și sarcină, la naștere, beneficii, sănătatea copilului și înscrierea în educație — un traseu predictibil, care reduce incertitudinea administrativă și face sprijinul real, nu doar teoretic.

Propunerea noastră pentru un digital enabling state nu presupune un „big bang” tehnologic, ci formule coerente de guvernanță, medii reglementate de testare (de tip sandbox) și parcursuri unice, structurate pentru cetățeni în context de necesitate. Presupune, totodată, ca identitatea digitală, portofelul electronic și interoperabilitatea să devină universal valabile în spațiul instituțional românesc. În genere, materialul nostru propune o chestiune cât se poate de simplă, dar esențială: să transformăm tehnologiile dintr-un accelerator al inegalităților într-o forță a incluziunii.

Mulțumim că ai citit până la capăt. Credem că schimbarea începe cu informarea - iar informarea cu încredere. Dacă vrei o Românie mai simplă, mai digitală și mai demnă de viitor, te așteptăm și în edițiile următoare. Iar dacă vrei să contribui și mai mult cu idei, sugestii sau feedback, ne poți trimite oricând un mail pe [email protected].

Dacă ai primit acest articol de la altcineva, te invităm să te abonezi gratuit la newsletterul Edge Institute.