Linkuri rapide
În urmă cu 6 luni colegii mei de la Edge Institute publicau prima analiză asupra încercărilor României de a reglementa accesul minorilor sub 16 ani la cea mai mare parte a internetului, respectiv accesul minorilor sub 18 ani la conținut dăunător pe internet, comparând reglementările și cele mai bune practici internaționale. Între timp, au avut loc 3 evenimente majore care cer o actualizare a textului din vară. Șirul evenimentelor ne duce direct către cele mai bune soluții internaționale, care au prea puțin de-a face cu propunerile legislative din România.
Ce s-a întâmplat din iulie 2025?
Ambele proiecte legislative de reglementare a accesului la internet și la conținut dăunător, aspru criticate autohton și internațional, au fost votate în prima cameră a Parlamentului României și se află acum în camera decizională (Camera Deputaților).
PL-x 356/2025 introduce conceptul de majorat digital la vârsta de 16 ani și ar presupune pe scurt (1) identificarea prin documente de identitate a fiecărui utilizator de internet din România pentru a-i stabili vârsta și (2) depunerea unui dosar la ANCOM de către un adult pentru fiecare persoană sub 16 ani pentru a-și da acordul parental de accesare a serviciilor online.
PL-x 385/2025 se concentrează asupra unei plaje largi de conținut online dăunător interzis minorilor sub 18 ani și presupune instituirea unui mecanism de verificare a vârstei, precum și prerogative care obligă platformele de social media să răspundă în maximum 2 ore oricăror solicitări ale autorităților - în caz contrar, amenzile reprezintă procente semnificative din cifra de afaceri globală.
Cele două inițiative legislative sunt aspru criticate atât pe plan local, cât și pe plan internațional. Spre exemplu, atât analizele Asociației pentru Tehnologie și Internet (ApTI) cât și cele peste 50 de observații cumulate ale instituțiilor care au emis avize în cadrul procesului parlamentar sunt grăitoare pentru dificultatea (și în unele aspecte, imposibilitatea) implementării celor 2 proiecte.
Printre critici se numără incapacitatea tehnică de a dezvolta sisteme de verificare a vârstei prin acte de identitate corelate cu bazele de date ale României pentru toți utilizatorii români; imposibilitatea ca ANCOM să gestioneze procesarea eventualelor milioane de acorduri parentale ce ar urma a fi depuse pentru a permite minorilor sub 16 ani acces la majoritatea conținutului online; problematica dezavantajării minorilor prin interzicerea accesului la materiale educative “neautorizate” (în cazul în care furnizorii aleg mai degrabă să părăsească piața din România); scăderea nivelului de educație și gândire critică digitală prin substituirea acestora cu pura interdicție, ș.a.m.d..
Mai mult decât atât, Comisia Europeană a informat oficial România că cele 2 propuneri se suprapun pe reglementările europene privind piața unică pentru serviciile digitale și ar institui reglementări suplimentare pentru platforme: astfel, România riscă atât pierderea eventualelor procese împotriva furnizorilor de servicii (e.g. Meta, TikTok) cât și procedura de infringement împotriva țării din partea Comisiei.
Tot Comisia Europeană a dezvoltat 2 direcții de interes major pentru România: unul asupra protejării minorilor în mediul online și al doilea asupra unei aplicații europene de verificare a vârstei care este în curs de dezvoltare, o soluție care va fi integrată în Portofelul European de Identitate Digitală.
Referitor la siguranța minorilor în mediul online, abordarea Comisiei Europene este cuprinzătoare, pornind de la setări implicite pentru confidențialitatea conturilor minorilor, ajustarea algoritmilor platformelor pentru a limita conținutul dăunător, instrumente pentru prevenirea hărțuirii, protecția conținutului minorilor și protecție împotriva utilizării excesive, limitarea practicilor comerciale manipulatoare sau adictive și îmbunătățirea moderării și raportării conținutului online, printre altele.
Doar în final, documentul Comisiei Europene analizează modalități de verificare a vârstei care trebuie să fie precise, robuste, non-intruzive și non-discriminatorii, în 3 trepte de risc diferite. Comisia recunoaște astfel că nivelul riscului diferă în funcție de platformă (natura platformei, mărimea, scopul și baza de utilizatori): nu orice acces la internet trebuie să necesite cele mai complexe metode de verificare a vârstei.
În cea mai simplificată variantă, defalcarea arată astfel: unele servicii pot necesita doar simple ajustări interne ale algoritmilor pentru a gestiona conținutul sau a asigura confidențialitatea datelor/profilurilor, altele pot folosi instrumente de Inteligență Artificială pentru estimarea (nu verificarea) vârstei, iar cele mai periculoase (cu precădere cele care oferă servicii pentru adulți) se pot folosi de instrumente de verificare oficială a vârstei.
A doua direcție are în vedere întocmai verificarea vârstei: Comisia Europeană este într-o fază relativ avansată de dezvoltare a unei aplicații europene pentru a permite fiecărui cetățean și Stat al Uniunii o modalitate integrată de verificare a vârstei atunci când este neapărat necesar în raport cu riscurile serviciilor online. Aplicația protejează datele personale (soluție tehnică deja-dezvoltată precum zero-knowledge proof) și are posibilitatea de setare a mai multor praguri de vârsta (e.g. 13 ani). Este important de menționat că aplicația va fi complet integrabilă în Portofelul European de Identitate Digitală, pe care toate statele membre sunt obligate să îl adopte, iar furnizorii să îl accepte, până la finalul anului 2026, respectiv 2027. Astfel, România trebuie să prioritizeze și Portofelul European de Identitate Digitală, dar poate dezvolta și inovații precum „portofelul copilului” unde ar putea fi înscrise datele încă de la primele evenimente de viață, precum nașterea.
Sute de academicieni și instituții propun dezvoltarea unor soluții științifice, defalcate pe grupe de vârstă și nivel de periculozitate, asupra reglementării minorilor în mediul online, care să împuternicească oamenii în a fi în siguranță pe internet fără a limita nejustificat de mult accesul tuturor minorilor.
În urma unei abordări mai stringente a Australiei, care a dus la închiderea a sute de mii de conturi de socializare ale minorilor sub 16 ani, precum și în urma unor poziționări non-legislative ale Parlamentului Uniunii Europene pentru a copia măsura, au fost publicate o sumedenie de articole academice și rapoarte cu scopul de a infuza dezbaterea publică și politică cu soluții bazate pe dovezi.
Spre exemplu, comunitatea științifică medicală avertizează și asupra riscurilor abordării critice a Australiei, care ar putea duce în principal doar la o reorientare a minorilor sub 16 ani către medii de socializare și mai puțin sigure, folosirea de soluții digitale pentru a păcăli metodele de verificare și la o defavorizare a grupurilor de tineri deja-dezavantajate socio-economic, printre altele.
Aidoma, nici UNICEF Australia nu consideră că soluția interzicerii va rezolva problemele cu care se confruntă minorii sub 16 ani în mediul digital și riscă mai degrabă să elimine mai multe elemente pozitive decât negative: educația, comunicarea cu prietenii și limitarea îmbunătățirii mediului online cu aportul tinerilor. În aceeași lumină, niciuna dintre cele 12 recomandări ale comitetul de experți însărcinat de către Parlamentul Australian cu redactarea unui raport nu menționează măsura interzicerii accesului la social media – adică întocmai principala măsură luată în final de autoritățile australiene.
Astfel, sursele cele mai exacte pentru nevoile diferitelor grupelor de vârstă se regăsesc în jurnalele medicale de specialitate și sunt defalcate astfel:
Copilărie timpurie 0–9 ani: interdicție cvasi-totală; acces doar la medii digitale educaționale sigure.
Pre-adolescență 10–13 ani: acces extins la versiuni educaționale, atent moderate, care să faciliteze și dezvoltarea gândirii critice vis-a-vis de conținutul accesat.
Adolescență 13–16/17 ani: acces condiționat, algoritmi siguri și protecție sporită a datelor.
Adolescență înaintată 16/17+ ani: tranziție treptată către utilizare completă, susținută de educație digitală și dezvoltarea competențelor.
Această abordare pe diferite grupe de vârstă trebuie, la rândul ei, întrepătrunsă de abordarea pe nivelele de risc dezvoltate de Comisia Europeană (prezentată mai sus). De asemenea, așa cum am scris în urmă cu câteva luni, indiferent de grupa de vârstă și nivelul de pericol, educația digitală e esențială la fiecare pas al dezvoltării: pericolele lumii digitale, deși pot fi ameliorate, nu vor fi nicicând eliminate complet. Tocmai de aceea, tinerii și copiii trebuie pregătiți să le poată recunoaște și să le poată face față atunci când, inevitabil, se vor găsi în situația de a le fi expuși.
Ce trebuie să urmeze pentru România
România ar trebui să adere oficial la blueprint-ul european de verificare a vârstei, o soluție open-source aflată în fază pilot din iulie 2025 și testată de state precum Danemarca, Franța, Grecia, Italia și Spania. În același timp, România trebuie să parcurgă alert toți pașii de implementare ai Portofelului European de Identitate Digitală (EUDI Wallet), prevăzută pentru finalul anului 2026 (despre care am scris aici), și care permite, de asemenea, verificarea vârstei într-un mod precis, robust, non-intruziv și conform cu GDPR. Esențial este faptul că soluția permite verificarea vârstei, nu identificare totală, și va integra tehnologii de tip zero-knowledge proof pentru protejarea datelor personale.
Pe baza acestui cadru european, România ar putea prelua și localiza soluția europeană de verificare a vârstei, interoperabilă la nivel UE, care să fie acceptată de platformele online doar acolo unde verificarea vârstei este complet justificată de riscuri crescute. O astfel de aplicație ar elimina necesitatea colectării centralizate de date sensibile și ar muta responsabilitatea conformării de pe umerii părinților și ai statului pe cei ai furnizorilor de servicii digitale, în linie cu Digital Services Act.
Reglementarea accesului minorilor ar trebui apoi realizată diferențiat pe grupe de vârstă, fiecare grupă trebuind să beneficieze de educație digitală:
Pentru copiii cu vârste între 0 și 9 ani, literatura științifică indică nevoia unei protecții aproape totale. Accesul la platforme comerciale de social media ar trebui să fie interzis, fiind permise doar medii digitale educaționale, validate din punct de vedere pedagogic și lipsite de algoritmi comerciali. Această interdicție nu ar presupune identificarea copiilor prin acte de identitate, ci aplicarea automată a restricțiilor la nivel de familie, Stat și platformă (spre exemplu limitarea sau interzicerea, în cadrul familiei, a dispozitivelor electronice).
În cazul preadolescenților cu vârste între 10 și 13 ani, soluția nu este interdicția totală, ci accesul ghidat și structurat. Această grupă de vârstă beneficiază cel mai mult de versiuni educaționale sau „școlare” ale rețelelor sociale, caracterizate prin restricții de contact, moderare și algoritmi non-manipulatori. Versiunile comerciale standard ale platformelor ar trebui să rămână inaccesibile, însă fără a priva copiii de oportunități de învățare, socializare și dezvoltare a gândirii critice digitale.
Pentru adolescenții cu vârste între 13 și 16 sau 17 ani, accesul la social media trebuie extins. În această etapă, verificarea vârstei devine un instrument legitim, cu rol de poartă de acces între formele permise și cele interzise de participare online. Platformele ar trebui obligate să aplice setări implicite de siguranță, algoritmi adecvați vârstei, protecție sporită a datelor și mecanisme eficiente de prevenire a conținutului dăunător și a practicilor comerciale adictive. Soluția nu este o interzicere a conturilor pe rețelele de socializare sau condiționarea lor de acorduri parentale.
De la vârsta de 16 sau 17 ani, poate avea loc o tranziție către utilizarea deplină a serviciilor digitale care să ia în considerare și competențele digitale. Până în acest punct și inclusiv în acest punct, integrarea educației digitale în învățământul formal și non-formal este o nevoie esențială pentru dezvoltarea autoreglării, a gândirii critice și a capacității de a gestiona riscurile inerente mediului online.
Transversal tuturor grupelor de vârstă trebuie aplicată și abordarea Comisiei Europene bazată pe niveluri de risc. Nu toate serviciile online necesită același tip de verificare a vârstei: unele pot funcționa pe baza unei simple declarații, altele pot utiliza instrumente de estimare a vârstei, iar serviciile cu risc ridicat, precum cele destinate exclusiv adulților, justifică utilizarea metodelor oficiale de verificare. Această diferențiere este crucială pentru evitarea supravegherii excesive și a barierelor nejustificate de acces.
România va trebui să decidă cu ce tip de documente vor putea copiii să își dovedească identitatea atunci când se autentifică în portofelul digital. Cele mai intuitive sunt cartea de identitate și pașaportul, iar aici apar două aspecte de luat în calcul:
a. Până acum, doar persoanele peste 14 ani obțineau carte de identitate. Prin implementarea noilor cărți de identitate, doar cartea electronică de identitate, nu și cea simplă, vor putea fi obținute și de copiii care au între 0 și 14 ani.
Pașaportul nu este considerat, potrivit legislației, act de identitate, ci document de călătorie (ceea ce ar putea duce, într-o variantă absurdă, la neacceptarea acestui document pentru autentificare). În orice caz, numărul copiilor care dețin un pașaport este insuficient pentru a „democratiza” accesul la soluția de verificare a vârstei.
Există o întreagă categorie de vârstă (0-14 ani) care, în lipsa accelerării adopției cărții electronice de identitate, ar rămâne fără acces (sau cu acces limitat, prin deplasare la ghișeu pentru validarea identității copilului) la acest portofel digital (sau cu acces limitat, prin necesitatea deplasării la ghișeu pentru validarea identității) deoarece dețin doar certificat de naștere ca act oficial, ceea ce pare a fi insuficient (din punct de vedere tehnic) pentru autentificare în aplicația de verificare a vârstei.
În final, România trebuie să adreseze și problemele structurale care țin de lipsa declarată a guvernanței și leadership-ului în monitorizarea, colectarea și folosirea informațiilor despre activitățile și preocupările copiilor în mediul online, așa cum reiese din raportului Better Internet for Kids al Comisiei Europene.
Concluzie: soluții științifice, digital-europene, în loc de heirupism dosarial-cu-șină local
Deși discuțiile politice, societale și academice despre protejarea în mediul online sunt la fel de vechi precum internetul, ultimele luni de zile au condus către ceea ce pare să fie o mobilizare cvasi-globală care cere soluții urgente pentru probleme la fel de urgente.
În acest context, România trebuie să se ralieze și să contribuie către soluții comunitare europene, susținute științific, implementabile tehnic și parte a unui proces mai larg de digitizare și digitalizare într-o piață digitală comună.
Opusul acestei abordări este tocmai dosarul-cu-șină care include acorduri parentale (imposibil) de procesat de către instituții precum ANCOM ori reglementări diferite față de restul statelor membre care mai și necesită alte măsuri (imposibil) de procesat autohton, precum verificarea vârstelor fiecărui utilizator de internet din România pentru (aproape) toate serviciile digitale.
Copiii trebuie protejați digital prin metode științifice, europene și cuprinzătoare, iar adulții trebuie să se protejeze de politici publice falimentare locale.
Alte ediții de newsletter pe subiecte conexe
Grafice și cifre
85% dintre copii au acces la un smartphone
Dintr-un studiu al programului Better Internet for Kids (BIK+) al UE, România încă mai are pași semnificativi de îndeplinit pentru a atinge convergența cu media Uniunii în materie de politici privind siguranța online a copiilor.
Sursa: Better Internet for Kids, 2025.
Rapoarte și studii
Știri din zona digitalizării
Președintele României, Nicușor Dan, anunță că va crea un departament special pentru combaterea dezinformării la Administrația Prezidențială. (G4Media)
Problemele privind funcționarea Ghiseul.ro au continuat, inclusiv în decursul ultimei săptămâni, existând multiple întreruperi, cu precădere pentru cetățenii din afara granițelor țării. (Digi24 Economic)
Vicepreședintele Autorității pentru Digitalizarea României, Andrei Niculae, susține într-un interviu că este posibil ca problemele asociate funcționării portalului Ghiseul.ro să fie cauzate de atacuri cibernetice. (Radio Europa Liberă România)
Ministerul Sănătății a finalizat procedura de licitație pentru implementarea unui sistem informatic integrat al instituției. (Economica.net)
Direcția Generală de Asistență Socială a Municipiului București continuă și anul acesta inițiativa de organizare a cursurilor de competențe digitale pentru seniori. (Buletin.de București)
Germania pregătește noi măsuri legislative pentru combaterea manipulării imaginilor AI dăunătoare, inclusiv deepfake-uri care încalcă drepturile personale, ca răspuns la abuzurile constatate pe platforme precum X. (Reuters)
Guvernul britanic îl numește pe Josh Simons ministru pentru reforme digitale, numindu-l în acest rol pentru a asigura conducerea programului de implementare a identității digitale ca instrument de modernizare a serviciilor publice. (Financial Times)
Un studiu la nivelul a peste 200 de directori financiari din companii multinaționale, inclusiv românești, subliniază că trei sferturi consideră importantă digitalizarea departamentelor pe care le conduc. (HotNews)
Deloitte Tech Trends 2026 identifică cinci direcții care vor modela transformarea digitală globală, de la robotica AI și sisteme de agenți până la provocări de securitate cibernetică și infrastructură strategică. (TechTimes)
Un studiu de politică globală notează că 2026 este un an critic pentru guvernanța digitală, pe măsură ce AI, tehnologiile cuantice și noile platforme digitale devin obiective strategice în economia și securitatea globală. (CIGI)
Cea de-a treia ediție a podcastului pOD by Edge Institute le-a avut drept invitate pe colegele noastre de la Centrul pentru Jurnalism Independent, Cristina Lupu (directoare executivă) și Bianca Oanea (expertă media). Ele au vorbit pe larg despre educația media digitală, dar și despre siguranța copiilor în mediul online. Ne-au prezentat o perspectivă amplă asupra competențelor care potențează experiența virtuală a copiilor, dar și asupra riscurilor, provocărilor și soluțiilor pe care trebuie să le revizuim pentru ca ei să fie siguri în spațiul digital. Vă invităm să urmăriți/ascultați conversația, moderată de către jurnalista Amalia Enache, accesând una din platformele de streaming disponibile.
Mulțumim că ai citit până la capăt. Credem că schimbarea începe cu informarea - iar informarea cu încredere. Dacă vrei o Românie mai simplă, mai digitală și mai demnă de viitor, te așteptăm și în edițiile următoare. Iar dacă vrei să contribui și mai mult cu idei, sugestii sau feedback, ne poți trimite oricând un mail pe [email protected].
Dacă ai primit acest articol de la altcineva, te invităm să te abonezi gratuit la newsletterul Edge Institute.