România pe harta digitală a lumii

Salut,

Săptămâna aceasta vorbim despre intersecția dintre două domenii: diplomație și noile tehnologii. Explorăm cum se poziționează România în acest context global în care noile tehnologii au devenit indispensabile și cum pot instituțiile statului și diplomații să folosească noile tehnologii pentru a contribui la creșterea încrederii cetățenilor în activitatea lor.

Răzvan Foncea, Policy Researcher Edge Institute

Când ne gândim la diplomație în formatul ei clasic, ne imaginăm în general mese rotunde pentru negocieri, profesioniști îmbrăcați în costume pretențioase, recepții selecte și un limbaj „de lemn”, aproape codat. Dar diplomația a evoluat în pas cu societatea și, la fel ca în toate celelalte domenii, transformarea digitală este cel mai important autor al acestor evoluții. De ce? Pentru că a deschis terenul diplomației.

Astăzi, printr-o simplă postare sau platformă online, un actor poate deveni un „ambasador” al țării sale, având acces la aceeași audiență ca și un minister de externe.

Dacă inițial consensul era, atât academic, cât și printre profesioniști, că digitalul este pur și simplu o interfață a actului diplomatic, ascensiunea rețelelor de socializare și crizele ultimilor ani, cu precădere pandemia, au inversat ecuația. Digitalul a devenit o arenă crucială a diplomației și, în esență, un mediu de interacțiune, concurență și stabilire a intereselor prioritare. „Capitalul digital” al statelor a devenit un instrument diplomatic în sine și un factor esențial în definirea puterii unei țări pe scena internațională.

Astfel, statele au fost puse în fața faptului împlinit: fie rămân martori ai acestui fenomen, fie intră în arenă. Cercetătorii Corneliu Bjola și Ilan Manor descriu diplomația drept un joc de dublu nivel: domestic și extern. Dacă în plan extern un stat își definește o agendă, îndeplinirea sa ține de potențialul acelui stat de a-și ralia cetățenii în jurul unui proiect comun. La fel și cu „diplomația digitală”, concept relativ tânăr, dar esențial pentru un stat în societatea contemporană: numai printr-o cetățenie activă și mijloace participative poți să-ți poziționezi țara ca pionier, ca lider, ca voce în lumea digitală.

Pentru a dezvolta o astfel de diplomație digitală, statul trebuie să îndeplinească un pas important: să își digitalizeze propriile mecanisme și instituții diplomatice. Pornind de la cele de mai sus, propunem o viziune pe care România să o acceseze pentru o diplomație digitală concretă. Ne concentrăm pe două aspecte: mai întâi, digitalizarea diplomației prin mijloace instituționale; apoi, proiectarea unei diplomații digitale în adevăratul sens al cuvântului, o strategie care să consolideze soft power-ul României în regiune, în Europa și în lume.

Când vorbim despre digitalizarea diplomației românești, gândul ne duce mai presus de toate la serviciile consulare pe care statul le furnizează românilor. O infrastructură de servicii consulare electronice este, în mod evident, crucială. Dincolo de acest aspect însă, a digitaliza diplomația unui stat precum România este un sport de anduranță. El include mai mulți factori: instituții în care instrumentele digitale sunt utilizate performant, atât în interior, cât și în exterior, diplomați care știu să gestioneze provocările digitale și un stat care are resursele să dea tonul (și nu să absenteze) în marile dezbateri asupra transformării digitale.

Există numeroase modele de bună practică pe care România le poate explora. Spre exemplu, Estonia, pionier al digitalizării în Europa, în urma războiului cibernetic cu Federația Rusă din 2007, a adoptat soluția de creare a unor „ambasade de date” pentru a adăposti pe cale cibernetică elementele sale de infrastructură critică. Tot Estonia, la fel ca alte state precum Austria, își formează în mod obligatoriu diplomații în domenii precum transformarea digitală și diplomația digitală. De asemenea, Singapore a creat un digital twin, „Virtual Singapore”, un model 3D al țării încărcat cu date IoT. Danemarca, totodată, este primul stat din lume care a numit un ambasador în Silicon Valley, dar și la Bruxelles și în Asia.

Noi am propus deja câteva soluții pe care instituțiile noastre le pot adopta pentru a deveni relevante în arena digitală. Printre acestea, amintim numirea unui Consilier Prezidențial pentru Transformare Digitală, lansarea, în jurul acestuia, a unei Comisii Prezidențiale pentru Transformare Digitală și, în cele din urmă, construirea unei Rețele Diplomatice pentru Transformare Digitală.

Inspirându-ne din modele precum cele din Franța, Estonia și Danemarca, putem numi, la rândul nostru, ambasadori, trimiși speciali și atașați digitali/tech în capitale cheie și pe lângă organizații internaționale importante. La fel, putem dezvolta programe inovatoare de formare digitală a diplomaților și putem stabili mecanisme prin care experții și cetățenii români din țară și din diaspora să contribuie la crearea unei adevărate infrastructuri pentru diplomația digitală a României (un „Erasmus” al ideilor pentru România digitală).

Peste 70% dintre români folosesc rețelele sociale, unul dintre cele mai mari procente din Uniunea Europeană, potrivit Eurostat. În același timp, un sondaj INSCOP arată că încrederea în instituțiile naționale principale se află la un nivel deosebit de scăzut: 14,5% în Parlament, 20,4% în Guvern, 34,7% în Președinție și 38,9% în Primărie.

În România, unde nivelul de încredere în autoritățile publice este constant scăzut, iar gradul de utilizare a rețelelor sociale este printre cele mai ridicate din Uniunea Europeană, apare o oportunitate clară: refacerea contractului social prin comunicare digitală. Ultimele scrutinuri ne-au demonstrat, dacă nu era deja evident, cât de puternică este această unealtă pentru mobilizarea, informarea și dezinformarea populației.

Dinamicile comunicaționale între instituțiile statului și cetățeni s-au schimbat profund: rețelele sociale au transformat ceea ce era inițial un monolog într-un drum bidirecțional, unde cetățenii pot reacționa direct la un mesaj care li se transmite. Rețelele sociale pot deveni un instrument prin care statul reduce distanța față de cetățean, umanizează vocea instituțională și reconstruiește legitimitatea prin transparență și dialog, un mecanism ce presupune o viziune clară.

România are nevoie de o direcție clară pentru comunicarea digitală instituțională, pe modelul Social Media Playbook dezvoltat de Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, care să transforme rețelele sociale din simple canale de informare cu limbaj formal, rece și imparțial, în spații active de dialog, participare și reprezentare. Un ghid precum cel al guvernului britanic ar trebui să se axeze pe o arhitectură digitală coerentă pentru toate instituțiile statului, un cadru de storytelling instituțional bazat pe empatie și accesibilizarea mesajului, dar și standarde pentru reacție rapidă în situații de criză sau dezinformare. Este necesară și o componentă dedicată diasporei, care ar trebui să funcționeze ca o punte digitală permanentă: ambasadele și consulatele au puterea de a deveni hub-uri de conținut localizat, capabile să informeze, să implice și să reconecteze românii din străinătate la viața publică națională, nu doar administrativ, ci și simbolic și civic.

Mai mult decât componenta de comunicare cu propriii cetățeni, rețelele sociale sunt, pentru România, o unealtă de a ne amplifica vocea pe scara globală și de a ne contura un brand de țară coerent, inspirându-ne, spre exemplu, din cel construit de Estonia în jurul digitalizării statului.

Noul deceniu a pus digitalizarea în epicentrul agendei internaționale. Policriza pe care o traversăm la nivel global a adus tehnologia în prim-planul vieților noastre și, deci, în prim-planul politicii statelor. Normele jocului în spațiul digital la nivel global se joacă în permanență, într-o lume a „tehnopolarității” care creează o „ordine digitală globală” pe care statele sunt obligate să o navigheze. Pentru state mici și medii, arena digitală prezintă două opțiuni: fie te adaptezi jocului, fie cauți să îi setezi regulile.

Prima opțiune este, fără doar și poate, neofertantă. Pentru România, stat care, la finalul anului 2024, a fost nevoit să anuleze alegerile prezidențiale întocmai din cauza interferenței hibride maligne a altor actori pe cale digitală, inacțiunea nu este o opțiune. României nu-i rămâne decât să intre în arenă. Consolidându-și expertiza, devenind un pol de cunoaștere în sfera noilor tehnologii și în materie de transformare digitală, România poate da tonul unor noi inițiative internaționale, norme, reguli și idei care să contureze această „ordine globală digitală”.

Modelele sunt numeroase. Estonia este, și de data aceasta, un exemplu ilustrativ. Alături de Finlanda, Estonia a lansat Institutul Nordic pentru Soluții Interoperabile, un reper în domeniu la nivel global. Această structură a devenit un furnizor de expertiză pentru UE, NATO, OSCE și alte organizații care stabilesc standarde în sectorul digital. Totodată, instituțiile academice din Tallinn găzduiesc programe de înaltă calitate de formare în domenii precum noile tehnologii, digitalizarea, securitatea cibernetică și diplomația digitală. Tot Estonia a devenit, în urma eforturilor sale, gazda Centrului de Excelență NATO pentru Apărare Cibernetică Cooperativă.

Într-o direcție similară, DiploFoundation, o inițiativă malteză și elvețiană, oferă programe de formare pentru diplomați și nu numai realizate prin IA, iar Geneva Internet Platform, un pol de asistență în digitalizare pentru actori domestici și internaționali, stabilește standarde globale în guvernanța ecosistemelor digitale. În strategia de „techplomacy” a Danemarcei regăsim, similar, ambiția acestui stat de a fi un pilon în dialogul global pe teme legate de noile tehnologii, de inteligența artificială și de standardele etice pe care aceste procese trebuie să le îndeplinească.

Pentru a deveni un „antreprenor de norme” în domeniul digital - un furnizor de idei care să devină standarde și reguli globale în acest sector, precum și un lider și pol de cunoaștere în domeniu -, România are nevoie de mult curaj și de îndemânare strategică. Avem formate precum București9 sau Inițiativa celor Trei Mări, care pot deveni huburi de antreprenoriat normativ românesc în domeniul digital pe scena internațională. Mai avem și o poziționare geostrategică ce ne obligă să devenim „Scutul anti-război hibrid al UE”, alături de Moldova și Ucraina. Putem profita, totodată, de cei 1,5% din bugetele de apărare pe care statele NATO le vor investi în inovare, cercetare și noile tehnologii pentru a dezvolta mecanisme de investiții strategice în domeniu la Marea Neagră.

Puterea unui stat nu se măsoară numai la nivel „hard”, în capital economic și financiar, în termeni militari sau în statistici, numere și clasamente de tot felul. Puterea este un concept mult mai larg, care implică felul în care un stat comunică atât cu propriul public, cât și cu cele străine. Acest proces poartă numele de „putere soft”, o formă de putere care se construiește prin valorile culturale și politice pe care un stat le proiectează în lume, precum și prin modelul de politică externă pe care alege să îl urmeze.

România a făcut în ultimele luni înconjurul rețelelor de socializare precum X. Alegerile prezidențiale din 2025 au fost mediatizate global, iar țara noastră a devenit un subiect larg dezbătut. Totodată, vedem cum conținutul românesc are potențial tot mai mare de viralizare în mediul online internațional. Cel mai bun exemplu este cel al viralizării muzicii și materialelor umoristice românești pe YouTube, TikTok și Instagram. Așa cum Coreea de Sud a investit într-o adevărată strategie de soft power, creând fenomenul K-pop, România se poate inspira din acest model.

Simultan, România trebuie să devină, pe model elvețian, un hub de asistență pentru dezvoltare în domeniul digital pentru statele vecine și nu numai, iar RoAid poate juca acest rol. Nu în ultimul rând, România trebuie să-și construiască o versiune „online”, pentru ca oricine vrea să exploreze sau să descopere țara să poată s-o facă la un click distanță.

Felul în care România se prezintă în arena digitală internațională nu e o temă abstractă. Ne privește pe fiecare dintre noi, chiar și în viața de zi cu zi. O Românie care reușește să devină mult mai vizibilă în mediile digitale globale ne aduce tuturor un sentiment de demnitate. Acest sentiment reduce, la rândul său, tendințele extremiste din societate. O Românie care are un proiect digital bine definit își activează, totodată, cetățenii în jurul său. De asemenea, o Românie care reușește să se pronunțe ca putere, ca antreprenor de norme pe temele digitale, va avansa soluții benefice pentru toți cetățenii care navighează zilnic spațiul online: de la războiul hibrid care ne polarizează societățile la felul în care rețelele de socializare ne utilizează datele private.

Nu în ultimul rând, diplomația digitală înseamnă, în egală măsură, diplomație culturală și economică. Un brand de țară în condițiile actuale nu se poate construi fără o interfață digitală. Fie că vrem să ne profilăm ca hub IT și IA în regiune, fie că vrem ca artiștii, creatorii de conținut și produsele românești să ajungă la publicuri cât mai largi, numai printr-o strategie de diplomație digitală performantă putem îndeplini astfel de țeluri. În acest sens, România are mult de lucru, însă este important să reținem un lucru: pentru a deveni un soft power digital, este esențial să clădim un proiect participativ, proiect la care fiecare actor relevant din societate să pună umărul.

Iar argumentul că „nu se poate” nu se justifică. Deși ne subestimăm potențialul, resorturile noastre nu sunt nicidecum neglijabile. În ecuația regională, România este un stat cheie, un stat cu o populație mare și, prin urmare, cu un capital uman substanțial care poate să dea contur agendei sale digitale. Totodată, diaspora românească, cea mai numeroasă din UE, printr-o strategie inteligentă, poate deveni un ambasador digital forte al țării. Poziția noastră geostrategică, oricât de pretențios ar suna, este și ea teren fertil pentru ca România să-și avanseze agenda digitală. Suntem un pilon esențial în securitatea euro-atlantică și putem deveni și un pol digital cheie al acesteia. Nu ne lipsesc nici huburile IT&C, nici polii de inovare și nici resursa umană înalt calificată. Fie că se află acasă, fie peste hotare, statul român are toate pârghiile să avanseze mecanisme pentru ca această competență să fie pusă și în slujba unui proiect de țară digital ambițios. Pe scurt, toate datele ne îndeamnă la acțiune.

Alegem să dăm curs invitației sau preferăm să rămânem pe margine, asistând pasivi la marile transformări digitale?

Grok: Bună! România e ca un jucător de poker cu o mână bună, dar care tot amână să parieze. Avem date cât să umplem un puț de „petrol digital”, o diasporă tech care face valuri în Europa și flexibilitate să ne urcăm rapid pe valul AI, fără să ne împiedicăm de sisteme învechite. Dar, stai așa, ce ne ține? Păi, DESI ne arată că stăm prost la servicii publice digitale și educație digitală, iar voința politică e ca o Fata Morgana – apare, dispare și nimeni n-o prinde. Birocrația și strategiile aruncate ca niște confetti au făcut ca fondurile europene (hello, PNRR!) să fie mai degrabă un puzzle dezmembrat decât un tablou clar. Programe ca Digital Nation sau Generația Tech și maturitatea pieței arată că sectorul privat e gata să joace, dar statul e ca un DJ care tot schimbă melodia înainte să înceapă petrecerea.

Ca să aliniem piesele, ne trebuie un „dirijor” cu viziune, care să lege diaspora de hub-urile locale și să pună IMM-urile (99,8% din firmele noastre!) pe roate digitale. Uită-te la danezi: au „TechPlomacy” cu ambasade digitale în Silicon Valley, unde firmele lor fac networking cu giganții tech, promovând AI și cybersecurity. România ar putea face la fel, cu un „ambasador digital” care să ne vândă talentele și să atragă investiții. Avem toate cărțile – date, oameni, agilitate –, dar trebuie să le jucăm cu tupeu, nu să le ținem ascunse în mânecă!

Mulțumim că ai citit până la capăt. Credem că schimbarea începe cu informarea - iar informarea cu încredere. Dacă vrei o Românie mai simplă, mai digitală și mai demnă de viitor, te așteptăm și în edițiile următoare. Iar dacă vrei să contribui și mai mult cu idei, sugestii sau feedback, ne poți trimite oricând un mail pe [email protected].

Dacă ai primit acest articol de la altcineva, te invităm să te abonezi gratuit la newsletterul Edge Institute.