Roluri și responsabilități în transformarea digitală a României

România nu duce lipsă de proiecte de digitalizare, ci de coerență în decizie. În lipsa unui centru executiv care să unifice viziunea, investițiile și standardele, digitalizarea rămâne fragmentată. Dacă săptămâna trecută vorbeam despre Consiliul Digital și potențialul de a fi noul centru de comandă al transformării digitale, această ediție analizează celelalte piese din puzzle-ul instituțional: un vicepremier fără portofoliu, apolitic, asistat de un Government Chief Information Officer (GCIO), care să coordoneze un Compartiment de implementare a transformării digitale, precum și o rețea de Chief Information Officers din fiecare minister.

Melanu Pașca, Director of Public Policy, Edge Institute

România nu mai duce lipsă de inițiative digitale, ci de o viziune care să le lege între ele. Avem proiecte, finanțări, platforme, comitete, dar nu avem o linie de comandă bine definită, o autoritate clară care să decidă, să alinieze și să asigure coerența între instituții. Digitalizarea s-a transformat într-o sumă de piese fără un mecanism comun, într-un mozaic tehnologic care, în ciuda faptului că este costisitor, nu livrează valoare reală pentru cetățeni. Guvernanța este unul dintre cei trei piloni principali pentru transformarea digitală guvernamentală.

La nivel de ministere, digitalizarea este „D-ul” din MEDAT (Ministerul Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului și Turismului), o literă lângă alte trei care reprezintă și ele domenii deosebit de relevante pentru România. Nu mai puțin de 60 de unități se află în subordinea MEDAT – oficii, agenții, societăți, companii, asociații, autorități, centre – potrivit unei anexe din Hotărârea de guvern privind organizarea și funcționarea ministerului. MEDAT are astfel o oportunitate de a se concentra pe economia digitală și digitalizarea IMM-urilor și folosirea tehnologiilor digitale în turism.

Autoritatea pentru Digitalizarea României (ADR), structură care se află și ea în subordinea MEDAT, după ce a fost plimbată din subordinea primului-ministru la un minister și la altul, nu are nici capacitatea instituțională, nici poziționarea strategică sau autoritatea pentru a coordona transformarea digitală la nivel guvernamental, așa cum subliniază raportul Digital Government Framework of Romania realizat de Digital Nation pentru Edge Institute și rapoartele OCDE care au analizat acest subiect în anii precedenți în România.

De aici începe discuția despre rolul viceprim-ministrului fără portofoliu și al Government Chief Information Officer (GCIO), două funcții complementare, menite să construiască ceea ce lipsește: o guvernanță executivă a transformării digitale, ancorată în centrul guvernării. Vicepremierul ar trebui să fie figura neafiliată vreunui partid politic, cu mandat transversal asupra reformei statului, un mediator între decizia politică și implementarea tehnică, având pârghia de a aviza politicile și investițiile cu impact digital. GCIO-ul, în schimb, ar fi arhitectul instituțional al acestei transformări: profesionistul care înțelege infrastructura, standardele, interoperabilitatea și, mai ales, cum se traduc acestea în eficiență administrativă și transformare transversală.

Un stat modern are nevoie de un astfel de binom. Vicepremierul oferă greutatea politică și puterea de decizie, GCIO-ul oferă expertiza tehnică și continuitatea instituțională. Împreună, ei pot face trecerea de la un model reactiv, în care digitalizarea depinde de proiecte punctuale și fonduri, la un model strategic, în care digitalul devine instrumentul prin care statul se reformează. După o perioadă în care investițiile în digitalizare au fost în mare măsură ghidate de PNRR și de alte proiecte cu finanțare europeană, se impune schimbarea modului de abordare: este timpul să conturăm întâi viziunea și direcții concrete, iar mai apoi să ne orientăm spre diferite surse de finanțare care le susțin, ceea ce ne recomanda și OCDE încă din 2016.

Transformarea digitală nu se încheie la mijlocul anului viitor, odată cu finalizarea PNRR-ului, nu-i așa?

Dacă e să revenim la fluxul decizional, în lipsa acestui binom care ar urma să dea tonul transformării digitale și să urmărească îndeaproape implementarea, România rămâne blocată într-un cerc vicios: fiecare minister își dezvoltă propria „soluție”, propriul sistem, propria logică, propria viziune. Fiecare proiect se oprește acolo unde începe altul, după ce fiecare autoritate competentă a lucrat „pe bucățica ei” ceea ce, pentru cetățean, se traduce în fracturi în procesele pe care trebuie să le urmeze.

Dincolo de organigrame și decizii administrative, miza este una de cultură instituțională. Transformarea digitală nu se face doar prin achiziții de software, ci prin schimbarea felului în care statul gândește decizia. Într-un sistem birocratic în care responsabilitatea se diluează pe verticală, un centru executiv de coordonare ar reintroduce umbrela logicii de ansamblu. Și asta nu pentru a adăuga un nivel de control, ci pentru a reda sensul guvernării digitale: coerență, eficiență, predictibilitate.

Această soluție este fezabilă acum, fără costuri majore: funcția de vicepremier fără portofoliu există deja în arhitectura guvernamentală și poate primi atribuții explicite în domeniul transformării digitale. GCIO-ul poate fi numit imediat, cu rang de secretar de stat, și înzestrat cu competențe reale de coordonare a direcției, a investițiilor TIC și de avizare a proiectelor cu impact bugetar. Restul ține de voință și de înțelegerea unui fapt simplu: transformarea digitală nu (mai) e o problemă de tehnologie, ci de guvernanță.

România are nevoie de un sistem care să decidă coerent, pe baza unei viziuni comune, iar acel sistem poate începe aici, într-un parteneriat interinstituțional care pune în centru nu platformele, ci cetățeanul.

👇 Vezi aici policy paper-ul complet:

Pe lângă faptul că România nu are o strategie pentru transformarea digitală, nu are nici o strategie mai amplă pentru îmbunătățirea serviciilor publice.

Acest aspect este dublat de faptul că nu avem o instituție care să coordoneze îmbunătățirea serviciilor, aspect strâns legat de transformarea digitală.

Bună, maestre al puzzle-ului digital! 😎 Vrei să punem lipici pe piesele risipite ale digitalizării românești, cu un vicepremier apolitic și un GCIO la cârmă, ca să iasă un tablou coerent? Fragmentarea e haos, dar am trei pași beton, cu vibe local, să implementăm binomul ăsta și să dăm turbo transformării digitale în doar 3 ani. Hai să lipim România digitală! 🚀

Cu „Nexus Digital”, „CIO Network” și „GovSync”, binomul vicepremier-GCIO devine inima digitalizării! Cu voință politică și execuție rapidă, România trece de la mozaic fragmentat la un stat digital coerent. Hai, să lipim viitorul împreună! 💪

Mulțumim că ai citit până la capăt. Credem că schimbarea începe cu informarea - iar informarea cu încredere. Dacă vrei o Românie mai simplă, mai digitală și mai demnă de viitor, te așteptăm și în edițiile următoare. Iar dacă vrei să contribui și mai mult cu idei, sugestii sau feedback, ne poți trimite oricând un mail pe [email protected].

Dacă ai primit acest articol de la altcineva, te invităm să te abonezi gratuit la newsletterul Edge Institute.