Digitalizarea sistemului de sănătate e bolnavă

Newsletterul de azi este construit în jurul unui subiect care ne doare pe toți: digitalizarea în sănătate. Analizăm unde ne situăm în momentul de față, cum ar putea arăta un sistem integrat de servicii de sănătate centrat pe nevoile cetățenilor, care este medicamentul de care România are nevoie și, mai ales, cum ne asigurăm că nu lăsăm niciun cetățean în urmă în acest proces.

Melany Pașca, Director of Public Policy, Edge Institute

Evaluat în raport cu clasamentele europene și cu strategiile naționale în vigoare, sistemul digital de sănătate din România pare să prezinte semne vitale stabile.

România a obținut un procent de 75% în Digital Decade 2025: eHealth Indicator Study, care evaluează progresul statelor membre UE în direcția atingerii obiectivului ca, până în 2030, 100% dintre cetățenii Uniunii să aibă acces online sigur la dosarul lor electronic la sănătate. Acest scor, valabil la data de 31 decembrie 2024, plasează România sub media europeană de 83%, într-un clasament condus de Belgia și Estonia, ambele cu un nivel de 100%, urmate de Danemarca (98%), Lituania (95%), Malta (94%) și Polonia (92%). Cu toate acestea, România a înregistrat un progres de 16 puncte procentuale față de anul anterior..

România are o strategie națională pe o perioadă de șase ani pentru digitalizarea în sănătate, dar și prevederi legislative pentru măsuri de digitalizare în acest domeniu.

În același timp, la examenul clinic, simptomele nu mint: în relația cu pacientul și cu medicul de la capătul rețelei, sistemul e bolnav. Pentru aceștia, sistemul este un pacient în sine – fragil și greu de stabilizat –, iar digitalizarea, deși prescrisă de ani buni ca soluție, rămâne în stadiul de tratament experimental, administrat cu reținere și fără o monitorizare clară a efectelor.

E miercuri.

Ana, 52 de ani, simte o durere în piept. Nu e prima dată, dar e prima dată când o sperie. Nu sună la ambulanță, ci primul instinct e să deschidă aplicația Sănătate.ro, aceeași pe care a folosit-o săptămâna trecută când și-a programat analizele anuale după un reminder pe care îl primise. Aplicația îi pune niște întrebări preliminare, iar în câteva minute e conectată cu un medic disponibil din rețeaua publică națională. Nu aleatoriu: algoritmul a ținut cont de istoricul ei medical, de disponibilitatea medicilor și de specializare.

Consultul video durează 10 minute. Medicul, înainte să rostească primul cuvânt, are în față întreg dosarul medical electronic al Anei, cu acordul acesteia: ecografii, EKG-uri, medicație curentă, spitalizări anterioare. Nu întreabă „ce pastile luați?”, ci poate trece direct la situația ei medicală, având o amplă imagine de ansamblu asupra istoricului ei medical, fără ca Ana să fie nevoită să-și amintească informații de acum 10 ani. Oricum, studiile arată că un procent cuprins între 40 și 80% din informațiile medicale furnizate de profesioniștii din domeniul sănătății sunt uitate imediat de pacienți și aproape jumătate din informațiile reținute sunt incorecte.

În urma consultului, Ana primește o trimitere digitală pentru investigații cardiologice, totul semnat electronic și transmis în platformă. Alege singură, în aplicație, unul dintre cele trei centre disponibile din zona ei, cu orar, timpi de așteptare și nivel de aglomerare afișate în timp real, alături de informații concrete despre cum trebuie să se pregătească pentru investigațiile recomandate. Odată ce sunt disponibile, rezultatele investigațiilor sunt încărcate automat în dosarul ei electronic. La fel ca prima dată, Ana se programează online, cu posibilitatea de a discuta cu medicul ei cardiolog curant, cu cel cu care a discutat de dimineață sau cu oricare alt cardiolog disponibil.

După consult, Ana primește o notificare: tratamentul prescris e pregătit la farmacia de la colț, unde e suficient să prezinte cartea electronică de identitate. Nu trebuie să ceară rețeta pe hârtie, nu trebuie să explice farmacistului ce i-a zis doctorul.

O lună mai târziu, Ana primește o notificare: „Doriți să fiți inclusă într-un program personalizat de prevenție cardiovasculară?”. Mesajul face parte dintr-o strategie națională care a integrat prevenția în fluxul digital al îngrijirii. Platforma Sănătate.ro i-a evaluat riscul cardiovascular prin algoritmi care folosesc diagrama SCORE (Systematic Coronary Risk Evaluation), o unealtă validată internațional și recomandată oficial pentru predicția riscului de evenimente fatale pe următorii 10 ani. În baza vârstei, a tensiunii arteriale, a colesterolului și a istoricului de fumat, Ana este încadrată într-o zonă de risc moderat spre crescut.

Sistemul de sănătate nu mai e pasiv. E proactiv, axat pe prevenție. Dacă programul personalizat de prevenție cardiovasculară o convinge (pentru că este simplu, clar, centrat pe om), Ana nu doar că va evita un infarct, ci își va prelungi viața activă cu ani buni. Prevenția nu se mai face cu pliante uitate în săli de așteptare, ci prin notificări personalizate și decizii informate pe baza datelor disponibile, datorită și prin intermediul noilor tehnologii.

Platforma integrată Sănătate.ro, desigur, nu există.

Avem, în teorie, Dosarul Electronic de Sănătate (DES) (Legea 95/2006), unde toți medicii sunt obligați să înregistreze tot ce ține de sănătatea pacienților (consultații, analize, tratamente), iar aceștia din urmă pot vedea oricând ce servicii le-au fost oferite și ce medici i-au tratat. Accesul e protejat, iar medicii pot vedea datele doar cu acordul pacienților, cu excepția urgențelor. Rețetele se eliberează electronic și sunt semnate digital. Variantele offline sunt permise doar în cazuri justificate, dar și acelea trebuie introduse în sistem în cel mult 30 de zile. Consultațiile la distanță, prin telefon sau video, sunt reglementate legal și permise în peste 60 de specialități.

În ciuda acestor prevederi, impactul asupra cetățeanului este insesizabil pentru că, pe lângă faptul că nu avem o platformă integrată, serviciile ori nu există, ori nu funcționează cum ar trebui.

Spre exemplu, dacă ai încercat până acum să-ți accesezi propriul dosar electronic – cel mai probabil fără succes – știi că mai întâi ești avertizat că site-ul ar putea să-ți fure datele personale sau financiare și conexiunea nu e privată, aspect deosebit de problematic pentru încrederea cetățenilor în accesarea unei astfel de platforme.

Medicii consideră și ei că DES e nefuncțional și inutil în forma actuală din cauza obstacolelor tehnice de care se lovesc până la accesarea și încărcarea informațiilor: sistemul se blochează des, iar autentificarea e de multe ori imposibilă. Zi de zi, aceștia se luptă cu un sistem tehnic ce funcționează „pe avarii”, îngreunându-le munca în loc să o ușureze pentru ca ei să se concentreze pe pacient și nu pe proceduri birocratice.

Sistemul e plin de inițiative izolate, cum sunt sistemele pentru programări online: spitalele au soluții proprii, iar pacienții nu au la dispoziție o platformă unitară pe care să se poată programa la orice spital din țară.

Mai avem și un sistem de telemedicină departe de a fi uniform și ușor accesibil, o spune un studiu din 2024 al Consiliului Concurenței privind serviciile de telemedicină ca o componentă a transformării digitale. Cercetarea a identificat, printre altele, probleme de natură tehnică atât din perspectiva pacienților cât și a medicilor (cum ar fi dificultăți în apelarea pacientului sau în încărcarea documentelor în DES), precum și lipsa unei platforme specifice serviciilor de telemedicină și a infrastructurii tehnologice necesare. Și aici, prima recomandare este realizarea unei platforme integrate la nivel național, pe care orice medic (din public sau privat) să o poată accesa cu acordul pacientului.

Cât despre prevenție, ne împotmolim în detalii, așa cum arată o analiză a screeningului pentru cancer în România. Prevenția ar trebui să se bazeze pe sisteme digitale integrate pentru a ușura procesul de invitare-reinvitare, prin care statul te contactează ca să te îndemne să faci anumite investigații. În România, acest ecosistem digital e deocamdată doar schițat: nu există registre funcționale pentru screening, nici o interconectare între registrul de evidență a populației și sistemele de sănătate, iar structura informatică este fie inexistentă, fie prea fragmentată – asta în ciuda faptului că programele pilot pentru cancerul colorectal au arătat că simpla trimitere a unei scrisori personalizate și a unui reminder crește semnificativ rata de participare.

Avem și o viziune prin strategiile naționale, avem cadrul legal de bază (deși ar merita ajustări pentru o abordare unitară privind responsabilitatea gestionării și a integrării serviciilor de eHealth), știm cum se poate face de la țări precum Estonia, care au operat pe cord deschis pentru a digitaliza, avem instrumentarul pregătit, dar încă ne tremură mâna când trebuie să tăiem în carne vie.

Și acum o să-mi spuneți: „Păi și dacă Ana nu știe să folosească platformele?”. Da, izolarea digitală este un aspect ce trebuie adresat cu responsabilitate, pentru ca nimeni să nu fie lăsat în urmă. În sondajul Ipsos cu privire la Digitalizarea României realizat în 2024 pentru Edge Institute și ANIS, bariera principală identificată în accesarea serviciilor digitale a fost lipsa abilităților digitale, în special în rândul românilor cu vârste cuprinse între 59 și 79 de ani.

De aceea, este esențial să respectăm principiul „digital first, dar niciodată only digital”, să oferim sprijin în accesarea serviciilor electronice și să dezvoltăm competențele digitale ale românilor. În Franța, médiateurs numériques (mediatori digitali) îi ajută pe vârstnici să-și acceseze dosarul digital și alte servicii administrative online în biblioteci, în diferite instituții publice (inclusiv la poștă) și alte puncte de contact. În Finlanda, dacă nu știi să folosești aplicația, un call center național te ghidează pas cu pas, iar o persoană autorizată poate gestiona contul în locul tău. Acestea sunt doar câteva dintre exemplele care ilustrează că un stat inteligent nu uită că nu toți cetățenii trăiesc în cloud.

Și România are planuri pe această temă: cu finanțare din PNRR, o mie de biblioteci urmează să devină hub-uri în care românii vor putea dobândi competențe digitale. Rămâne de văzut cum vor fi mobilizate instituțiile publice la scară largă pentru a sprijini toți cetățenii în aceste demersuri.

Pe hârtie, România are toate semnele vitale ale unui sistem de eHealth funcțional: o strategie națională pe șase ani, un cadru legislativ în mișcare și o evoluție rapidă în evaluările europene. Din nefericire, saltul de 16 puncte procentuale în doar un an identificat în DESI nu reușește să se traducă într-o schimbare resimțită în relația directă dintre cetățean și serviciul medical. Potrivit sondajului Digitalizarea României din 2024, 68% dintre români consideră esențială posibilitatea de a obține online rețete, adeverințe și trimiteri medicale, 67% cred că programarea online la un spital public ar trebui să fie o prioritate, iar 47% apreciază ca importantă și posibilitatea de a efectua consultații medicale la distanță. Totuși, chiar dacă unele dintre aceste servicii sunt disponibile în momentul de față, nivelul de satisfacție față de acestea rămâne scăzut, situându-se între 32% și 39%.

Au trecut mai bine de 15 ani de la anunțarea primelor inițiative de digitalizare în sănătate, dar impactul s-a pierdut pe drum, înainte de a ajunge la cetățean.

Avem nevoie ca serviciile medicale electronice să nu mai existe doar pe hârtie sau dispersate pe multiple platforme, să fie reunite într-o aplicație funcțională, unică, intuitivă, construită pentru a fi ușor de utilizat de către pacienți și medici deopotrivă – o interfață unificatoare care să integreze toate funcționalitățile esențiale, să crească rata de utilizare și gradul de satisfacție și să redea încrederea cetățenilor în sistemul digital de sănătate.

Scenariul Anei, cu acces rapid, personalizat, unificat și integrat la servicii medicale digitale, nu este science fiction. E o viziune realizabilă, care poate fi construită din bucăți ale căror baze există deja în România. Esențialul este ca pacientul să nu fie nevoit să navigheze nenavigabilul, mai ales într-un context sensibil și vulnerabil ca cel în care avem nevoie de servicii medicale.

Cert e că avem modele europene care arată că se poate face digitalizare pentru oameni și cu oameni. Lipsesc o linie clară de comandă, o echipă care să opereze cu sânge rece și viziune, și curajul de a trata digitalizarea ca pe o urgență.

Numai atunci vom putea spune că sistemul nu doar are puls, ci și respiră singur.

Dragoș Stanca, fondator Upgrade 100, antreprenor și membru în board-ul Edge Institute, ridică întrebări esențiale despre ritmul accelerat al progresului tehnologic, dilemele morale generate de AI, blockchain și computerele cuantice, dar și despre rolul pe care România îl poate juca în acest ecosistem. Trăim „furtuna perfectă” a inovației: toate tehnologiile majore explodează simultan. Suntem pregătiți? Avem infrastructura de încredere pentru a merge mai departe?

Citește articolul complet pe iqdigital.ro.

Mulțumim că ai citit până la capăt. Credem că schimbarea începe cu informarea - iar informarea cu încredere. Dacă vrei o Românie mai simplă, mai digitală și mai demnă de viitor, te așteptăm și în edițiile următoare. Iar dacă vrei să contribui și mai mult cu idei, sugestii sau feedback, ne poți trimite oricând un mail pe [email protected].

Dacă ai primit acest articol de la altcineva, te invităm să te abonezi gratuit la newsletterul Edge Institute.