Cum schimbă digitalizarea antreprenoriatul din România

Săptămâna aceasta vorbim despre impactul digitalizării asupra antreprenoriatului, de la individ la societate și economie. Explorăm cum arată principalele puncte de contact digital cu statul român în administrarea unei firme, cum ne comparăm cu alte țări, cum poate ajuta digitalizarea în toate etapele din viața unei companii și ce putem schimba, concret, pentru a contribui la transformarea digitală - și a ne face viața mai simplă.

Bogdan Axinia, Board Member Edge Institute

De când mă știu, m-am considerat un om tehnic – un veritabil geek capabil să navigheze cam orice problemă tehnologică. De la încărcarea unui joc de pe casetă ca să programez în BASIC în anii ’90, până la configurarea celor mai capricioase gadgeturi din prezent, tehnologia a fost mereu de partea mea. Dar toate aceste abilități au fost puse serios la încercare când a trebuit să-mi administrez online propria companie în România. Interacțiunea digitală cu instituțiile statului ca antreprenor îți testează răbdarea și inteligența – atât cea naturală, cât și cea artificială.

Prima „misiune imposibilă” a fost obținerea unei semnături digitale calificate, fără de care nu exiști oficial online. Am aflat repede că legislația semnăturii digitale era blocată în trecut (cam cu 20 de ani) și că singura opțiune e să cumperi un kit de la unul din cei cinci furnizori acreditați. Am făcut asta doar ca să descopăr apoi că trebuie să instalez drivere și aplicații tipice Windows XP, care pe un Mac modern țin de noroc și-un Mercur neretrograd. După ce am biruit semnătura electronică, am încercat să-mi înscriu firmele în SPV-ul ANAF (Spațiul Privat Virtual). Aici, surpriză: erori stufoase și „prietenoase” la fiecare pas și formulare PDF care funcționează doar cu o anumită versiune de Adobe Reader. Platformele web oficiale păreau deseori împotriva userului, nu în sprijinul lui. Am pierdut ore întregi pe forumuri și YouTube căutând, practic, soluții de a hack-ui birocrația digitală ca să-mi pot plăti taxele.

Un motiv principal pentru care îmi dedic timpul și energia inițiativei de digitalizare, alături de colegii mei de la Edge, este chiar acesta: vreau – recunosc, poate, într-un mod egoist – ca viața mea de antreprenor, plătitor de taxe și cetățean al României să fie mai simplă. Cred cu tărie că tehnologia ar trebui să simplifice lucrurile și să îi ajute pe antreprenori să aducă mai multă valoare economiei și societății, nu să le pună bețe în roate. Tehnologia ar trebui să elimine barierele de intrare pentru oricine are o inițiativă antreprenorială – fie că vorbim de deschiderea unei companii, administrarea și dezvoltarea ei, eficientizarea operațiunilor sau relația cu administrația publică, clienții, partenerii ori angajații.

În România, parcursul birocratic al unui antreprenor debutant e plin de obstacole. Să luăm câteva exemple concrete. Cât durează să deschizi o firmă? Oficial, procedura de înființare a unui SRL ar trebui să dureze în jur de 3 zile lucrătoare (dacă ai toate actele în regulă și nimic nu merge prost). Neoficial, poate dura și câteva săptămâni bune, mai ales dacă ești la început. Trebuie să faci rost de n documente, de la rezervarea denumirii la declarații pe propria răspundere, să bați drumuri la Notariat și la ONRC (Oficiul Național al Registrului Comerțului) sau să încerci portalul online al ONRC.

Apropo de portal: în teorie, România a transpus o directivă UE și a lansat în 2022 un sistem care permite depunerea online a actelor pentru înființarea unei firme. Practic însă, ca să-l folosești ai nevoie de faimoasa semnătură electronică și de răbdarea de a completa formulare online deloc intuitive. Cunosc persoane care, deși tinere și familiarizate cu tehnologia (inclusiv eu, deși mă încadrez doar la ultima categorie), au renunțat și au plătit o firmă de consultanță care să le facă dosarul de înființare.

Un alt exemplu: relația cu ANAF. Primul lucru pe care trebuie să-l faci ca proaspăt antreprenor este să mergi la unitatea ANAF teritorială de care aparții și să ridici un Registru Unic de Control – un drum obligatoriu și total nedigital de care nu poți să scapi (chiar ești pasibil de amendă).

Apoi, trebuie să depui periodic declarații fiscale. Spațiul Privat Virtual ar trebui să te ajute să nu mai stai la coadă la ghișeu, dar în realitate are propria lui personalitate: ba nu recunoaște semnătura digitală, ba nu funcționează la anumite ore, ba trebuie să faci traduceri proprii pentru „indice”, „recipisă” și alte coduri ca să știi că ai făcut lucrurile corect.

Platformele guvernamentale par deseori neprietenoase. Am încercat să obțin online un banal cazier fiscal și am fost teleportat, în schimb, ca în Star Trek, tot pe holurile ANAF pentru vestitele audiențe între trei birouri. Am simțit de multe ori că sistemul îmi pune piedici, deși intenția guvernanților poate n-a fost asta. Rezultatul? Investesc timp enorm în chestiuni administrative în loc să mă ocup de ce ar aduce valoare afacerii mele.

Nu doar percepția mea subiectivă indică probleme, ci și datele la nivel național. România ocupă constant ultimul loc în UE la capitolul digitalizare a serviciilor publice și interacțiune online cu administrația. Doar 26,9% dintre români foloseau servicii de e-guvernare în 2024, față de media UE de 74,7% (potrivit Indicelui Economiei și Societății Digitale – DESI 2025). Procentul IMM-urilor cu un nivel minim de digitalizare (așa-numitul Index de intensitate digitală) este de 69,1%, ceea ce arată un progres semnificativ față de nivelul de 27% înregistrat în 2023, dar încă ne plasează sub media europeană de 72,91%). Cu toate acestea, IMM-urile cu intensitate digitală înaltă sau foarte înaltă ating 21,69%, în timp ce media UE este 32,66%. Poate de aceea nu aveam prea mulți antreprenori raportat la populație: în 2019, aveam 29 de IMM-uri la 1000 de locuitori, iar în 2025 avem cel mai probabil 31-33 la mia de locuitori, potrivit unei estimări proprii făcute pe baza datelor Eurostat, ceea ce ne plasează în continuare sub media UE (58/1000 loc.). Iar dacă ne uităm câți adulți dețin o afacere stabilă, procentul e de doar ~5% la noi. Nu putem pune totul doar pe seama digitalizării slabe, dar cu siguranță aceasta este o piesă importantă din puzzle.

Să trecem în revistă, mai sistematic, cum anume ajută digitalizarea un antreprenor în diferitele etape ale afacerii:

Primul hop antreprenorial – înființarea unei firme – devine mult mai ușor când ai de partea ta un stat digital. Un portal online integrat pentru registrul comerțului, fiscalitate și autorizații poate reduce dramatic timpul și efortul necesar. Țări precum Estonia (campioană incontestabilă la acest capitol) permit înființarea unei companii 100% online, fără niciun contact fizic cu vreo instituție. De fapt, Estonia se mândrește că are 99% dintre serviciile guvernamentale accesibile de la distanță, inclusiv procedura de deschidere a unei firme, care durează celebrul „15 minute”.

Am testat și eu procesul de obținere a rezidenței digitale estoniene și, deși nu a fost chiar cel mai simplu traseu online, după o vizită scurtă și rapidă la Ambasada Estoniei am primit ID-ul digital cu care pot accesa toate serviciile disponibile unui rezident digital, într-o singură platformă. În plus, am primit un pachet generos de resurse educative despre ce înseamnă rezidența digitală, ce servicii oferă companiile din Estonia, ce obligații fiscale am și idei despre cum să profit de acest statut. Practic, un pachet complet pentru deschiderea si dezvoltarea unei afaceri cu rezidența în Estonia.

Similar, exemplul Ucrainei: durează 10-15 minute să deschizi online un PFA și 30 de minute un SRL, fără niciun cost birocratic. Gândiți-vă ce barieră psihologică și logistică dispare când tot procesul e la fel de simplu ca atunci când îți faci un cont pe un site.

În România, avem câteva ingrediente puse pe masă, dar încă nu am gătit rețeta completă. Există cadrul legislativ pentru înregistrarea online a firmelor (Legea 265/2022) și platforma ONRC, prin care poți depune actele online. De asemenea, Ghișeul.ro permite plata online a taxelor către diverse instituții, iar unele autorizații sectoriale (de exemplu, în turism sau comerț) pot fi solicitate electronic.

Problema e la ​execuție și integrare​: aceste sisteme nu prea „vorbesc” între ele, iar antreprenorul ajunge să facă pe integratorul. Ideal ar fi să existe un punct unic de contact digital, unde să introduci datele afacerii o singură dată, iar de acolo informațiile să fie distribuite automat către toate autoritățile relevante, ceea ce ar elimina redundanța și erorile – principiul only once. De asemenea, o identitate digitală de încredere (eID) ar scuti antreprenorii de povara semnăturilor digitale pe token-uri. O veste bună este că și la noi se lucrează la un sistem de identitate digitală (proiectul ROeID - l-am testat și funcționează, dar nu are servicii conectate​) și la interconectarea bazelor de date, dar ritmul e lent. În concluzie, digitalizarea procesului de ​înrolare a firmelor ar însemna: formalități mai rapide (zile în loc de săptămâni), costuri mai mici (mai puține drumuri, taxe reduse) și transparență sporită (știi mereu statusul cererii tale).

Și, poate cel mai important, ar transmite un mesaj: „Statul te ajută să fii antreprenor și îți ușurează începutul”.

Tot la început de drum, aspecte precum deschiderea unui cont bancar de firmă sau înregistrarea în scop de TVA pot fi simplificate digital. Deși nu suntem în Estonia, unde poți deschide cont bancar de la distanță prin e-Residency, multe bănci din România deja oferă opțiunea de onboarding online pentru firme – trimiți actele în aplicație și ai contul activat fără să calci în sucursală și fără să printezi teancuri de hârtie.

Per ansamblu, un ecosistem digital complet pentru faza de startup ar însemna că oricine, de oriunde (oraș mare sau sat mic), poate porni o afacere cu birocrație minimă, direct de pe laptop. Asta ar democratiza enorm antreprenoriatul, permițând și unor categorii subreprezentate (tineri, oameni din rural, diaspora) să devină întreprinzători fără să fie împiedicați de birocrație.

După ce ți-ai deschis firma, începe aventura operării de zi cu zi. Și aici, digitalizarea ar trebui să fie un aliat de bază.

Un exemplu concret este facturarea electronică. România a introdus recent sistemul național e-Factura, inițial obligatoriu pentru contractele cu statul și apoi extins pentru B2B. În primul an de la implementare, adaptarea mediului de afaceri a fost impresionantă: un studiu din 2025 arată că 82% dintre companiile​ din România au adoptat soluții de automatizare pentru e-facturare​. Beneficiile s-au văzut imediat: rata de erori la procesarea facturilor a scăzut cu 36%, iar timpul de procesare a documentelor s-a redus cu ~31%. Practic, prin transmiterea automată a facturilor în format structurat (XML) direct în sistemul ANAF, se elimină greșelile de transcriere și se câștigă timp prețios. Pentru mine, atât la nivel de IMM, cât și în companiile mari cu care am lucrat, diferența e uriașă: de la liniștea mentală că toate facturile stau cuminți în cloud, fără dosare cu șină și expediții lunare prin dulapuri, până la economii de mii de ore în echipe care altădată procesau manual sute de mii de facturi – acum făcute automat, lăsând oamenii să creeze valoare reală.

Iar când vine vorba de încasări și plăți online, doar 27,7% dintre români foloseau e-banking în 2024, comparativ cu media UE de 67,2% – deci încă e loc de creștere.

​​Alt element esențial e ​semnătura digitală în operațiunile curente. Aici e, paradoxal, și o slăbiciune și o oportunitate. Doar aproximativ 1 milion de români au semnătură electronică calificată, un număr mic ce arată neajunsurile sistemului actual. Dacă am avea însă instrumente de semnare electronică simple și la îndemână, am putea încheia contracte, transmite comenzi și acorduri în câteva secunde, fără să ne întâlnim fizic sau să trimitem curieri cu hârtii.

În UE există semnătura calificată la distanță (remote signing) și identități electronice interconectate. Ucraina are Diia Signature – un modul în aplicație care îți permite să semnezi digital orice document cu aceeași valoare legală ca semnătura olografă. De ce nu am putea și noi? În business-ul de zi cu zi, asta ar însemna viteză​ și ​eficiență: nu mai pierzi zile așteptând aprobări „pe hârtie” și am evita situațiile în care trebuie să tipărești, semnezi de mână, scanezi și trimiți înapoi un document „digital”. Pentru ca această viziune să prindă viață, este nevoie ca statul să modernizeze cadrul legal, inclusiv prin luarea în calcul a soluțiilor private. Menționez din nou Estonia, unde cea mai folosită soluție de semnătură digitală este una privată: SmartID e mobile only și poate fi accesată fără token USB. Sper să avem curând startup-uri românești care să lucreze la astfel de soluții.

Un alt pas important este lansarea Cărții Electronice de Identitate (CEI) în România, care include un certificat digital gratuit pentru semnătură electronică avansată (echivalentul legal al semnăturii olografe): fiecare cetățean ar putea avea în buzunar propriul instrument de semnat documente oficiale, fără costuri suplimentare. E poate una dintre puținele cozi la care chiar merită să stai (deși doar virtual, prin programare online). Pe de altă parte, utilizatorii de Mac au avut până de curând de așteptat, întrucât nu existau drivere pentru această platformă. Dar începând din 7 august ele sunt disponibile și pentru macOS, ceea ce arată o reacție rapidă din partea unuia dintre cele mai dinamice servicii guvernamentale.

În concluzie, motive de optimism există. Îmbunătățirea cadrului legislativ și apariția acestor soluții moderne mă fac să sper că în curând îmi voi putea semna contractele cu furnizorii și cu partenerii la fel de ușor ca facturile de utilități online. Cu puțin efort susținut, vom transforma semnătura electronică dintr-o excepție exotică într-o rutină banală, dar extrem de eficientă, a mediului de afaceri.

Pe lângă facturare și semnare electronică, ​platformele de management și productivitate​ sunt un alt dar al digitalizării pentru antreprenor. Aici intră tot ce înseamnă software de contabilitate, gestiune a stocurilor, ERP (enterprise resource planning), CRM (customer relationship management) și instrumente de colaborare precum Slack, Asana, Google Workspace și alternativele lor open-source. Dacă în trecut astfel de aplicații erau scumpe și rezervate companiilor mari, astăzi există o suită uriașă de soluții cloud accesibile ca preț – unele chiar gratuite pentru echipe mici – care pot schimba radical modul în care o firmă își desfășoară activitatea.

Exemplele sunt la tot pasul: un restaurant mic poate folosi o aplicație de gestiune care îi monitorizează ingredientele și vânzările în timp real; o fermă de familie poate integra senzori IoT și o aplicație mobilă pentru a-și iriga inteligent culturile și pentru a urmări producția (conceptul de agritech prinde contur și m-am intersectat cu multe startup-uri românești în domeniu); un atelier de haine tradiționale își poate vinde produsele pe o platformă globală de e-commerce, administrând totul direct de pe telefon (în drumurile mele pe Via Transilvanica am găsit-o pe Elena Pascu​, ​un antreprenor extraordinar a cărei poveste e prototipul perfect pentru o astfel de idee).

Iar odată cu valul AI, aceste platforme nu se mai limitează la a-ți arăta datele, ci le pot interpreta și transforma în recomandări concrete. Folosind inteligența artificială, un CRM poate prezice care clienți au cele mai mari șanse să cumpere din nou, un sistem de gestiune poate sugera optimizări de stoc sau campanii promoționale, iar un software financiar inteligent poate anticipa perioadele de cash flow complicat. Toate acestea se bazează pe faptul că mai întâi trebuie să ai o companie digitalizată, și apoi să colectezi date calitativ – pentru că ele sunt combustibilul care alimentează motorul deciziilor bune într-o eră digitală, rapidă și extrem de competitivă. Cu cât ai datele mai curate și mai complete, cu atât AI-ul îți poate oferi insight-uri mai precise.

Vestea bună e că aceste instrumente sunt din ce în ce mai ușor de folosit chiar și pentru cine nu are abilități IT avansate – multe sunt plug-and-play, gata de utilizare imediată iar ChatGPT (sau Grok, Copilot, Gemini, Claude) îți pot explica extrem de ușor cum să le alegi si cum să le folosești. Provocarea reală rămâne să creștem gradul de conștientizare și competențele digitale, astfel încât majoritatea antreprenorilor să profite de ele. Și experiența arată că, odată ce un antreprenor vede cum tehnologia îi aduce economii de timp, costuri reduse și clienți mai mulțumiți, nu se mai întoarce la vechile obiceiuri.

Pentru antreprenorii care au trecut de primul prag și vor să își crească afacerea, digitalizarea devine aproape sinonimă cu scalabilitatea. Aici văd un mix ideal de surse de susținere: contează și statul, și companiile, și legislația.

Internetul îți oferă o piață globală la un click distanță și facilitează mult ​accesul la piețe externe​: poți vinde online prin propriul site sau prin marketplace-uri internaționale (eMAG, Amazon, Etsy, Allegro etc.), poți face marketing digital țintit pe segmente de public din altă țară, poți comunica în timp real cu potențiali parteneri de pe alt continent. Nici nu mai contează atât de mult unde ești fizic – am văzut startup-uri românești care și-au găsit clienți în SUA sau Asia exclusiv prin prezența online și networking virtual. Desigur, asta presupune să ai un nivel de maturitate digitală: un site bine făcut (eventual multilingv), prezență pe rețele sociale, cunoștințe de bază despre SEO și advertising online, instrumente digitale menționate mai sus. Toate acestea se pot învăța; din fericire, există tot mai multe programe de mentorat și cursuri gratuite exact pe aceste teme.

Un alt factor important e automatizarea proceselor. Cu cât vinzi mai mult, cu atât e mai important să ai procese interne eficiente. Aici intră în joc tehnologii ca RPA (Robotic Process Automation): roboței software care preiau munci repetitive. De exemplu, când ai 1.000 de comenzi online pe zi, nu mai stai să copiezi datele fiecărui client într-un AWB – o poate face un script automat. Sau poți folosi algoritmi avansați de analiză a datelor ca să prezici vânzările, să optimizezi stocurile și să personalizezi oferte pentru clienți. Poate sună a limbaj corporate de nivel înalt, dar multe din aceste tehnologii devin accesibile și IMM-urilor sub formă de servicii cloud. Ideea e că, dacă visezi să devii „mare”, trebuie să gândești ca cei mari – iar asta include adoptarea noilor tehnologii.

Extinderea unui business are nevoie și de capital, iar digitalizarea deschide uși noi și aici. Platformele de crowdfunding, de exemplu, permit finanțarea unor afaceri direct de comunitate. Poți lansa o campanie pe Kickstarter sau Indiegogo ca să strângi fonduri pentru produsul tău inovator; am văzut creatori români care au adunat astfel zeci de mii de euro pentru jocuri de societate sau gadgeturi tech. Există și platforme locale de crowdfunding, precum SeedBlink, care s-au axat pe startup-uri și investitori mai sofisticați (equity crowdfunding). Relația cu investitorii tradiționali s-a mutat și ea online: poți să ții un pitch în fața unor investitori de capital de risc prin Zoom, poți aplica la acceleratoare internaționale complet online și poți face networking prin LinkedIn.

Să nu uităm de fondurile publice – acum multe linii de finanțare europeană au aplicații digitale, deci poți trimite planul de afaceri și documentele de acasă. Apeși câteva butoane, trimiți dovada ideii tale de afaceri și, dacă îndeplinești criteriile, primești finanțarea în cont, fără dosare cu șină, fără cozi. Și procesul de aplicare prin platforma PNRR e 100% digital. Sper să văd și în România programe de micro-granturi atât de simplificate digital.

În sinteză, pentru faza de ​scale-up și internaționalizare​, digitalizarea înseamnă: ​granițe eliminate​ (piața ta devine globală), eficiență sporită (automatizarea te ajută să crești fără să crească exponențial și costurile), acces la resurse (know-how și finanțare oriunde s-ar afla ele). Toate acestea contribuie la transformarea unui IMM local într-un jucător regional sau chiar global.

România are destule exemple de succes: UiPath, Bitdefender, dar și companii mai noi care au cucerit lumea (BibleChat, Dexory, FintechOS, Druid, Creatopy) și au îmbrățișat digitalul și inovația de la bun început. Mă gândesc câte alte afaceri mici de la noi ar urma aceeași cale dacă ar primi puțin ajutor la început și un mediu prietenos de dezvoltare.

Propun acum să ne uităm la ​date agregate și studii​ care analizează legătura dintre digitalizare și fenomenul antreprenorial la scară mai largă. Intuiția ar fi că cele două se potențează reciproc – dar ce spun cifrele?

Există câțiva indicatori folosiți pe plan internațional care ne pot ghida în această analiză. Unul e deja menționatul Indice UE al Economiei și Societății Digitale (DESI), care măsoară anual cât de digitalizat e fiecare stat membru (prin servicii publice, competențe, conectivitate, integrarea tehnologiei în business etc.). Altul era celebrul Ease of Doing Business al Băncii Mondiale, care a fost oprit după 2020 și înlocuit cu Business Ready report (B-READY). Iar Global Entrepreneurship Index (GEI) și rapoartele Global Entrepreneurship Monitor (GEM) măsoară date ca nivelul activității antreprenoriale, atitudinile față de startup-uri și rata de supraviețuire a firmelor.

Corelând datele din astfel de surse, se observă niște tipare clare. Țările cu performanțe digitale ridicate (scor DESI mare) tind să aibă și un ecosistem antreprenorial mai dinamic. De exemplu, un raport al Comisiei Europene nota că există o corelație pozitivă între gradul de digitalizare al IMM-urilor și productivitatea lor, la nivel de țări și chiar de regiuni. Când firmele adoptă tehnologii digitale performează mai bine economic, ceea ce le crește șansele de supraviețuire și dezvoltare. Tot așa, țările fruntașe la DESI conduc adesea și în termeni de inovare și competitivitate globală. Finlanda, Danemarca, Olanda – mereu în top digital – sunt și economii cu spirit antreprenorial vibrant și cu multe firme inovatoare. La polul opus, țările codașe la digital (România, Bulgaria) au mai puține startup-uri per capita și mai puține afaceri care să scaleze internațional.

Un indicator interesant este numărul de IMM-uri per locuitor: am menționat mai devreme că România are ~31 IMM/1.000 locuitori vs. 58 media UE. Țările din nordul Europei (foarte digitalizate) sunt de regulă peste media UE la acest capitol – semn că acolo oamenii pornesc mai des afaceri. De asemenea, rata de supraviețuire a firmelor noi tinde să fie mai bună în economiile cu infrastructură digitală solidă, deoarece firmele respective pot beneficia de eficiență și acces la resurse (nu am la îndemână acum cifre punctuale pe 3 ani, dar date Eurostat arătau că în țările vestice și nordice ~60% din startup-uri trec de primii 5 ani, pe când majoritatea se situează sub 45%).

Un alt factor: inovarea. Multe dintre inovațiile din sectoare tradiționale (agricultură, producție) apar mai repede în țările digitalizate, pentru că acolo IMM-urile adoptă tehnologii noi (IoT, AI, automatizare) mai devreme. Fostul comisar european Thierry Breton sublinia în 2020 că „trebuie să ne asigurăm că și IMM-urile adoptă pe scară largă tehnologiile digitale avansate”, aluzie la faptul că doar ~17% dintre IMM-urile europene foloseau cloud și big data în 2019, dar cele care o fac devin mult mai competitive.

​​Mai pe românește, ​digitalizarea este ca un fertilizator pentru solul antreprenorial: unde e presărat din belșug, răsar și cresc mai multe „plante” (firme noi), iar acestea sunt mai viguroase (supraviețuiesc și dau roade). Unde solul duce lipsă de nutrienți digitali, încolțesc puține și se ofilesc repede. Bineînțeles, nu e singurul factor – intervin și cultura antreprenorială, accesul la finanțare și stabilitatea economică.

Dar tot mai multe studii arată că există o legătură strânsă între transformarea digitală a economiei și spiritul antreprenorial. Până și la nivel de individ, un grad mai ridicat de competențe digitale al populației crește probabilitatea ca unii să încerce să devină antreprenori (pentru că se simt confortabil să folosească un magazin online, să își promoveze afacerea pe internet, să caute informații singuri).

În cazul României, corelația se manifestă mai degrabă negativ: suntem pe ultimul loc la digitalizare în UE și, nu surprinzător, avem unul dintre cele mai mici procente de antreprenori în populație și cea mai scăzută productivitate a IMM-urilor. Sigur, asta nu înseamnă cauzalitate directă, dar este un semnal puternic. Dacă vrem afaceri mai multe și mai performante, trebuie să îmbunătățim dimensiunea digitală a economiei noastre.

Să ne uităm succint la câteva țări care au crescut simultan în zona de digitalizare și cea antreprenorială.

🇪🇪 Estonia. Un exemplu clasic, încă de neegalat. După ce a implementat e-guvernare totală și a creat un mediu ultra prietenos pentru startup-uri (inclusiv programul de e-Residency pentru antreprenori străini), Estonia a ajuns să aibă cel mai mare număr de startup-uri și unicorni pe cap de locuitor din Europa. Cu doar 1,3 milioane de cetățeni, a dat lumii 10 unicorni (7,7 unicorni per milion de locuitori, lider european detașat) și peste 1.400 startup-uri tech active. Eve Peeterson, șefa Startup Estonia, spune care e secretul: „Estonia e țara semnăturilor digitale și a comunicării fără hârtie – 99% din serviciile guvernamentale pot fi accesate de acasă. Unde altundeva îți poți deschide un startup online în 15 minute și depune declarațiile fiscale din câteva click-uri?”. Practic, Estonia a eliminat fricțiunile birocratice și a oferit și un cadru fiscal atractiv (impozit 0% pe profit reinvestit, tot online administrat), combinație ce a aprins scânteia antreprenoriatului pe scară largă.

​​🇱🇹 Lituania​. A investit masiv în digital economy și a devenit un hub pentru fintech-uri și inovație. Are o platformă guvernamentală (GovTech Lab) care lucrează cu startup-urile locale pentru a digitaliza serviciile publice. Rezultatul: din ce în ce mai multe firme tech locale și atragere de investiții străine.

🇵🇹 Portugalia. O economie tradițională din vestul Europei care a revitalizat antreprenoriatul prin digitalizare. Prin anii 2000, Portugalia era considerată un elev mediocru la inovare, dar guvernele de după 2010 au investit în digital (au simplificat enorm procedurile online, au susținut incubatoare și acceleratoare), iar acum Lisabona e un hub de startup-uri renumit (Web Summit se ține acolo anual), iar țara e în top 10 DESI în UE. Au apărut companii tech de succes (OutSystems, Feedzai etc.), iar administrația a devenit mult mai prietenoasă digital (au un portal numit ePortugal pentru servicii publice integrate).

🇬🇷 Grecia. Un caz interesant de turnaround digital. Grecia pleca aproape de pe ultimul loc la digitalizare acum 5–6 ani, dar în ultimii ani a accelerat puternic: a lansat platforma gov.gr, care integrează mii de servicii publice online într-un singur loc (inclusiv semnătura digitală și notificări push) și a digitalizat procese ce păreau imposibile (prescripții medicale, certificate etc.), iar ecosistemul antreprenorial a înflorit – în 2021 a avut primii ei „unicorni” (startup-ul Viva Wallet a ajuns la o evaluare de peste 1 miliard €). Factorii sunt multipli (inclusiv investiții din diaspora), dar digitalizarea administrației a dat un impuls (are și o Digital Transformation Bible – o avem tradusă în limba română și o putem trimite oricui e interesat sa vadă planul din spate), iar în DESI a urcat câteva poziții. Pe scurt, Grecia a arătat că se poate face o reformă digitală rapidă și asta contribuie la îmbunătățirea mediului de afaceri.

🇺🇦 Ucraina. În plin război, țara a reușit o transformare digitală remarcabilă – una care ajută direct antreprenorii și cetățenii. Ministerul Transformării Digitale a lansat platforma Diia, un ghișeu unic digital (site + aplicație mobilă) pentru servicii publice, prin care interacțiunea cu statul a devenit rapidă și aproape „invizibilă”: dacă un serviciu guvernamental nu există online, atunci el nu există deloc. Deschiderea unei firme durează 10–15 minute pentru un PFA și 30 de minute pentru un SRL. Totul e gratuit și disponibil non-stop. În primul trimestru din 2024, 57.600 de afaceri noi au fost înființate prin Diia, cu 41,6% mai multe decât în aceeași perioadă din 2023.

De ce ne-ar păsa, ca societate, de promovarea simultană a digitalizării și antreprenoriatului? Pentru că beneficiile combinate pot produce o schimbare de paradigmă în România:

În concluzie, combinația digitalizare + antreprenoriat e unul din ingredientele pentru o societate modernă și prosperă. Un mediu de afaceri viu împreună cu un stat eficient digital creează un cerc virtuos: apar soluții inovatoare care îmbunătățesc și serviciile publice, iar la rândul lor instituțiile sprijină firmele – toată lumea are de câștigat. Este, dacă vreți, echivalentul în economie al relației simbiotice. Iar România are șansa să iasă câștigătoare din această simbioză dacă va adopta schimbările de care tot vorbim.

Am pornit de la povestea personală a frustrărilor birocratice și am ajuns să sper la un viitor în care România să fie digitală și antreprenorială. Am văzut exemple din alte țări, știm ce funcționează. Cred că, pentru început, câteva schimbări mici și concrete care să fie puse în aplicare ținând cont de realitățile din România pot duce la transformări mari în economie.

Ce e de făcut? Voi structura recomandările către trei actori: stat, mediul privat (antreprenorii) și noi (comunitatea Edge Institute și alți susținători ai digitalizării).

Noi, cei din Edge Institute (și în general profesioniștii, experții, ONG-urile din zona civic-tech, media de specialitate etc.), avem rolul de ​​a conecta punctele și a împinge discuția înainte​. Ce putem face concret?

În esență, viziunea noastră la Edge Institute este o Românie unde să fie o plăcere, nu un chin, să deschizi și să conduci o afacere. Unde statul este un partener digital prietenos, iar antreprenorii pot să se concentreze pe inovație și creștere, nu pe cozi și hârtii. Știm că nu se va întâmpla peste noapte și că e un proiect care va dura ani. Dar fiecare pas contează.

Schimbarea către o Românie digitală și antreprenorială nu stă doar în mâinile „altora”. Fiecare dintre noi poate contribui.

Tu ce ai putea face? Poate ești antreprenor – ai putea încerca un nou instrument digital în afacerea ta sau ai putea să le spui politicienilor din zona ta despre piedicile birocratice pe care le întâmpini. Poate ești angajat într-o firmă – propune șefilor o idee de digitalizare internă, oricât de mică. Poate lucrezi în administrație – fii tu cel care încearcă o soluție nouă și apoi dă exemplu colegilor.

Sau, pur și simplu, ca cetățean, folosește platformele online existente (Ghișeul, SPV, HUB MAI, etc.) și dă feedback despre experiența ta și transmite prin vocea ta nevoile pe care le ai în relația cu ele.

Invitat recent la rubrica IQ Financiar de la Observator, directorul executiv Edge Institute, Robert Berza, a stat de vorbă cu Iancu Guda despre cum văd românii digitalizarea, care sunt piedicile ei în România și cum poți crește veniturile afacerii tale prin digitalizare.