Bătălia digitală pentru viitorul Moldovei

Răzvan Foncea, Policy Researcher Edge Institute

Povestea ultimelor alegeri s-a scris, pe ambele maluri ale Prutului, digital. Tot digital s-a definit și miza existențială a acestora: fie în sânul Lumii libere, în miezul proiectului european, fie la periferia familiei democratice, sub oblăduirea Kremlinului. Digitalul ne-a permis să și trăim această experiență la unison, lipiți de ecranele platformelor care afișau rezultatele votului în timp real. O astfel de noapte albă ne așteaptă și pe 28 septembrie, cu ocazia alegerilor parlamentare din Republica Moldova. Bătălia pentru noul legislativ de la Chișinău nu se dă, însă, numai în voturi, ci și în algoritmi. Noile tehnologii au generat, fără doar și poate, un risc de o sofisticare unică pentru societățile democratice din întreaga lume. Există, însă, și scenariul alternativ, în care aceleași instrumente ale transformării digitale devin piloni în ocrotirea democrației. În Moldova, acest scenariu pare că devine o soluție propriu-zisă. În ajunul unor alegeri cruciale nu numai pentru traiectoria democratică a Republicii Moldova, ci și pentru busola strategică a proiectului european, vă invităm să navigați, alături de noi, câmpul de acțiune digitală pe care Chișinăul l-a instalat pentru a-și ocroti democrația.

Moldova, atât pe harta fizică a lumii, cât și pe cea digitală, rămâne un stat mic. Totuși, proporțiile relevanței sale cresc exponențial. Astăzi, în preajma unui Război Rece tehnologic, Moldova este un „hotspot”, un teren de luptă decisiv. Războiul hibrid pe care Kremlinul l-a demarat împotriva Chișinăului în miezul procesului de democratizare, de consolidare a instituțiilor și independenței Republicii Moldova, a căutat să paralizeze orice astfel de proces de reformă. Reziliența societății moldovenești și „suveranitatea digitală” pe care aceasta caută să o proiecteze au contestat, însă, impactul acestui efort al Federației Ruse. Estimările pe care autoritățile moldovenești și jurnaliștii independenți de la Chișinău le propun evidențiază că Rusia investește echivalentul a 1% din PIB-ul Republicii în campanii digitale de dezinformare, diseminare a haosului și accentuare a războiului informațional, tocmai pentru a targeta și destabiliza această reziliență societală.

Printr-o rețea complexă a „neutrollizării” (polarizarea spațiului informațional al unui stat prin diseminare de troli, surse variate de dezinformare și conținut mediatic nociv pentru a provoca haos cognitiv), Federația Rusă testează în Moldova rețeta hibridă după care caută să își manifeste interferența în întreaga Lume Liberă. Într-un meșteșug algoritmic consistent, Moscova creează poli diverși de dezinformare, poli care acoperă o serie largă de actori relevanți în peisajul societal moldovenesc. Spre exemplu, teze „ritualice” ale pan-ortodoxismului sunt promovate, pe rețele de socializare, de către lideri religioși, iar conținutul unor pagini larg vizualizate de divertisment devine, brusc, un spațiu de militantism politic pro-rus. Ruta românească este și ea utilizată pentru a angrena cetățenii Republicii Moldova în fluxuri narative rusești, prin actori de la București care îndeplinesc mandatul Kremlinului cu prisosință. Aceste operațiuni mascate de influență țin să genereze, prin manipulare algoritmică plasată la scală largă de multiplicatori AI și interferență malignă în spațiul informațional, o formă de „inginerie socială” tehnologică.

O întreagă formulă de „spălare de informații” a fost, astfel, gândit printr-un sistem sofisticat de plasare, amplificare și legitimare a informației, fie în outleturi locale capturate de către actorii Kremlinului, fie pe rețelele de socializare. Totodată, mesajele microtargetate asupra comunităților, categoriilor socio-demografice și geografice ating proporții dificil de gestionat. Fluxurile de informații produse prin chatboturi și canale automate joacă și ele un rol solid în această ecuație în care actorii Kremlinului diseminează informații false asupra procesului electoral și asupra modalităților de desfășurare a acestuia. Clonele media pe care Federația Rusă le girează sunt și ele un factor important, astfel de canale alternative fiind un element decisiv în construirea unei arhitecturi credibile a dezinformării. Această arhitectură clădită pe structura unor narațiuni și teze care instrumentalizează sensibilități culturale, religioase și spirituale generează un câmp al provocărilor fără precedent. Dezinformarea ca proces al „neutrollizării” nu face decât să legitimeze, astfel, o rețea a hibridității care implică modalități sofisticate de fraudă electorală, acțiune economică subversivă și discurs belicos din partea instituțiilor de forță ale Federației Ruse. Moldova, însă, rezistă, iar reziliența sa digitală devine o sursă de inspirație pe care merită să o explorăm în profunzime.

În ciuda amenințării directe și incontestabile, de proporții majore, pe care Moldova are misiunea de a o gestiona în marja procesului electoral, măsurile de transparență electorală pe care le pionierează sunt notabile. Ele caută, în esență, să fortifice, la fel ca în cazul României, prin instrumente digitale, credibilitatea, legitimitatea și bunul mers al procesului de vot. Spre exemplu, Comisia Electorală Centrală (CEC) a integrat, în platforma SIAS „Alegeri” (Sistemul Informațional de Stat „Alegeri”), module de monitorizare a secțiilor, de prevenție a votului multiplu și de livrare live a rezultatelor, printr-un design complex și sofisticat. De asemenea, în pregătirea SIAS „Alegeri” pentru sezonul electoral, dimensiunea digitală este dublată de programe de comutare manuală fizică, iar riscul de „fallback” procedural clarificat este mitigat semnificativ. De asemenea, auditul extern al infrastructurii electorale electronice pe modelul bug-bounty public al Estoniei este o practică de mare relevanță. Ea este dublată de o bună securizare digitală a votului în diaspora, dar și de ținte precum pilotarea, în viitorul apropiat, a unui sistem de vot electronic inovatoare. Întregul proces este amplificat de campanii consistente de informare pe care CEC le derulează, inițiative de publicitate informațională precum „Hora Faptelor”, un demers creativ menit să stimuleze, apolitic, participarea la vot a cetățenilor, sau site-uri citizen-centric și citizen-oriented cu un design simplu și accesibil, precum votează.md.

Totodată, CEC structurează bazele de date într-o manieră accesibilă și performantă, pentru ca publicul și audiențele de specialitate să le poată utiliza consistent, prin feeduri de date machine-readable. Asigurându-și, prin date și construcții informaționale solide, consistența procesului electoral, Moldova livrează, astfel, un răspuns fertil în marja campaniilor de dezinformare. Inclusiv diversele modificări sau contestări ale actului electoral sunt înregistrate într-un jurnal al modificărilor, jurnal definit de un manual de integritate și sprijinit în direcția implementării de către Consiliul Europei, partener în definirea unei platforme de e-management al procesului electoral.

Sistemul de raportare și triaj pentru fraude, acțiuni de intimidare sau elemente logistice în secțiile de vot din țară și din diaspora este și el unul rapid, eficient și performant prin interoperabilitatea pe care o prezintă. Acest efort de perfecționare a nivelului de interoperabilitate este extins nu numai în plan instituțional domestic, ci și extern, pentru a permite intervenția în situații de eroare tehnică sau fraudă electorală în consonanță cu statele partenere care găzduiesc secții de vot.

Publicitatea electorală este și ea reglementată într-o manieră extinsă, iar modelul pe care Republica Moldova îl adoptă devine o sursă pentru antreprenoriatul de norme al acesteia (crearea unor modele și politici inovatoare, bune practici în anumite domenii pe care, odată implementate intern, un stat caută să le exporte pe scena internațională). Într-un spațiu dominat, odinioară, de o presă oligarhizată și fragmentată, Moldova constituie acum un model de reziliență împotriva cartelizării media. Legea publicității este un exemplu ilustrativ de luptă împotriva „spălării informaționale”, prin norme de transparență consistente și sisteme punctuale de finanțare a presei. Alinierea la Digital Services Act de la nivelul UE, în spectrul procesului de negociere pentru aderarea la blocul suprastatal, are, de asemenea, mai multe componente particulare, care vizează replicarea unor ad-libraries locale sau feeduri care pot fi monitorizate de huburi internaționale independente. Metodele KYC („Know Your Customer”) pentru solicitanții de publicitate politică sunt și ele utilizate în Republica Moldova, iar parteneriatul cu structuri precum Google devine un aspect important. Nu în ultimul rând, regimul de audit post-electoral menit să prevină corupția electorală atinge și dimensiunea digitală, iar pionieratul internațional al Republicii Moldova în domeniul reglementării unui cadru de sancțiuni împotriva corupției electorale este notabil.

Republica Moldova a înțeles că dezinformarea, departe de-a fi o provocare izolată, este o amenințare sofisticată la adresa securității naționale, democrației, bunăstării și traiectoriei sale europene. Leadershipul țării, în frunte cu președinta Maia Sandu, a lansat o adevărată avangardă în acest sens. Cel mai ilustrativ exemplu este Centrul pentru Comunicare Strategică și Combaterea Dezinformării, structură înființată în 2023 și trecută, anul acesta, sub tutela Președinției Republicii Moldova, însărcinată cu gestionarea interferenței hibride și dezvoltarea de mecanisme pertinente și inovatoare de contracarare a acesteia. Totodată, acest centru acționează drept punct de răspuns și reacție imediată în situații de criză hibridă. Munca acestuia este dublată de programe și acte normative dintre cele mai diverse. Spre exemplu, Concepția de comunicare strategică și contracarare a dezinformării, a acțiunilor de manipulare a informației și a ingerințelor străine pentru anii 2024–2028 propune o viziune inovatoare de implicare a tuturor actorilor societali în combaterea interferenței hibride și propune acțiuni de alfabetizare informațională la scară largă, națională.

Agenția de Guvernare Electronică, totodată, prin Consiliul e-Transformare, care reunește actori din întreaga societate, deține un rol central în implementarea acestei strategii. Această structură este implicată cu precădere în consolidarea încrederii digitale în instituții. Reziliența Republicii Moldova este consolidată și prin proiecte educaționale complexe, proiecte care vizează alfabetizarea digitală și media încă de la o vârstă fragedă. Spre exemplu, la inițiativa Centrului pentru Jurnalism Independent din Republica Moldova, s-a lansat un Plan interministerial de alfabetizare informațională și media pentru intervalul 2024-2026. De asemenea, mai multe inițiative cu sprijin din partea unor structuri precum UNDP și GiZ au fost dezvoltate, inclusiv programe de gamificare în educație, checkatoane pentru tineri, rețele ale tinerilor lideri care combat dezinformarea sau programe dedicate pedagogiilor inovative în domeniu.

În timp ce Moldova deja dispune de o viziune structurată, holistică în domeniu și inovează în lupta împotriva dezinformării, în România nu există nicio instituție care să dețină drept obiectiv o astfel de problematică. La o lecturare a Programului de guvernare pentru 2025-2028 al României, „dezinformarea” ca termen apare o singură dată, cu referire la programe de specialitate în domeniu pentru studenții Academiei de Poliție „A.I. Cuza”. Reziliența informațională ca noțiune nu apare nici măcar o singură dată, iar alfabetizarea digitală și media continuă să rămână domenii în care singurele inițiative de acțiune provin din societatea civilă. Simultan, în timp ce România nu deține nicio strategie sau inițiativă de diplomație digitală, Moldova, cu precădere prin vocea președintei sale, participă la inițiative europene notabile în domeniu, precum cele ale EDMO (European Digital Media Observatory). Prin campanii creative pe rețele de socializare, antreprenoriat de norme și antreprenoriat narativ (discursuri ideaționale), Maia Sandu creează o infrastructură externă fertilă pentru cauza aceasta, infrastructură care este dublată, în plan intern, de inițiative civice, formate de participare digitală la viața publică și acțiuni inovatoare în domeniul rezilienței digitale, acțiuni pe care le voi prezenta în cele ce urmează.

Moldova, dintr-un stat mic și izolat pe scena internațională, un spațiu al activismului contestat, a devenit, între timp, un hub, un spațiu de startup civic. Antreprenoriatul conceptual pe care calea reformistă și europeană a țării l-a generat a creat coaliții de reziliență solide, coaliții ideaționale care astăzi ocrotesc, inclusiv în spațiul digital, procesul democratic în Republica Moldova. Organizațiile societății civile care au ca vocație această preocupare s-au coalizat în formate similare modelului estonian, model în care serviciul civic de monitorizare a campaniei, de activism democratic și participare la monitorizarea votului devine un modus operandi. Sub tutela StopFals și EDMO (European Digital Media Observer), totodată, multiple forme de angrenaj civic inovator au fost dezvoltate. Spre exemplu, mai multe checkatoane au fost facilitate pentru ca jurnaliștii, fact-checkerii și specialiștii IT să producă forme creative de debunking și să se asigure, totodată, că dezvoltă un adevărat „scut civic digital”. Astfel de practici sunt dublate de inițiative de civic tech pe care le dezvoltă fie ONG-uri precum Code for Moldova, fie chiar entități private în vederea fortificării acestei reziliențe digitale și pentru a sprijini instituțiile în efortul de consolidare democratică. Fuziunea dintre rețelele civice locale și huburile internaționale precum cel al EDMO din Chișinău sau Fact Frontier – Coaliția România-Moldova (inițiativă a ONG-ului românesc Funky Citizens), contribuie, de asemenea, decisiv la configurarea acestui spațiu de contracarare a dezinformării și interferenței hibride rusești.

Zeci de investigații au fost realizate, de pildă, de trusturi și publicații precum Ziarul de Gardă, TV8, Agora.md sau News.md pentru a naviga sistemul hibrid pe care actorii Kremlinului îl instalează. Armata digitală a Kremlinului, așa cum Ziarul de Gardă o definește, a fost astfel demantelată de grupuri de jurnaliști independenți care avansează o muncă de o sofisticare demnă de luat drept model. Aceștia constituie, în esență, cordonul sanitar anti-hibrid al Moldovei. La fel ca publicațiile independente, rețele de influenceri civici precum Nicolae Chicu sau Nata Albot desfășoară proiecte civice și de media creative pe rețelele de socializare și amplifică acest cordon. Și organizații ale societății civile perpetuează această traiectorie, Zona de Securitate fiind emblematică: prin activități de informare a publicului din Transnistria în limba rusă, aceștia contestă bariere geopolitice artificiale. Presa din România și mediul de think tank-uri de la noi s-au solidarizat într-o manieră fără precedent și ele cu mandatul democratic al Moldovei, Expert Forum, spre exemplu, organizație care produce nu numai studii, ci și campanii și activități de notificare de confidențialitate sub tutela DSA solidificând la rândul lor spațiul informațional moldovenesc. Publicațiile românești au procedat în aceeași manieră, livrând investigații și materiale pline de substanță despre procesul electoral din Moldova, miza acestor alegeri, schemele interferenței hibride și actorii români care îndeplinesc misiunea Kremlinului în această ecuație.

Diaspora, în cele din urmă, joacă un rol edificator în întregul proces. Miza asupra votului diasporei este existențială, iar actorii Kremlinului au dedicat eforturi masive pentru a accesa audiențele de cetățeni moldoveni din străinătate. Diaspora, însă, s-a raliat pentru a face față acestor presiuni și pentru a dubla eforturile autorităților, presei și rețelelor civice. Au fost definitorii în acest sens inițiative precum SMAD – Summitul Moldovenilor Activi în Diaspora, o reuniune fără precedent a diasporei care susține cauza europeană a Chișinăului și își asumă mandatul de vector al acesteia în plan internațional. De la reprezentanți ai mediului academic la experți, activiști, artiști, antreprenori și inițiative civice ale diasporei moldovenești, aceștia au devenit un pilon ai proiectului de țară. Spre exemplu, antreprenorii tech ai diasporei susțin ecosistemul de startup-uri inovatoare din Moldova și participă simultan cu resurse în acest proces de contracarare. Totodată, activismul diasporei este facilitat de instrumentele digitale pe care autoritățile le-au dezvoltat în parteneriat cu societatea civilă pentru a facilita participarea diasporei în procesul de integrare europeană a Republicii Moldova, platforme precum Diaspora Connect sau inițiativa de angrenare a diasporei științifice în demersuri de interes național. Portofoliul activismului digital în Moldova dispune, astfel, de reale repere de reziliență pe care cetățenii le întreprind printr-un serviciu civic notabil, căutând să securizeze procesul democratic și, desigur, busola europeană a țării.

Povestea proiectului european al Moldovei și României se scrie cu cerneală din condeiul digital. Limbajul algoritmic al războiului hibrid și peisajul complex al tehnologiilor de destabilizare au marcat și continuă să marcheze în ritm accelerat nu numai sezonul electoral, ci însuși destinul democratic al celor două state. Vocabularul emancipării și rezilienței noastre digitale nu îl putem construi altfel decât împreună. Avem mandatul de a dezvolta o infrastructură a rezilienței digitale care să împuternicească societățile noastre și să amplifice vocația comună, europeană a țărilor noastre. Dezinformarea și interferența hibridă nu pot să ne definească traiectoria – avem misiunea de a ne însuși acest rol noi înșine. Moldova deja a început: printr-o diplomație digitală a rezilienței, a civismului, printr-o acțiune internațională concertată menită să-i susțină efortul de democratizare și europenizare în marja acestor pericole și printr-o piață a civismului și inovării digitale, Chișinăul își reconfirmă, și în spațiul virtual, brandul de „țară mică, dar cu inimă mare”. Solidarizându-se cu România în marja ultimelor alegeri în spectrul amenințării dezinformării, totodată, Moldova a setat un exemplu inspirațional, un exemplu pe care multe state din întreaga lume îl pot urma.

În România, în schimb, cel puțin în anumite segmente, încă mai domină o tonalitate paternalistă atunci când ne raportăm la Republica Moldova. Transformarea digitală a statului moldovenesc este, poate, cea mai bună ilustrație a inconsistenței acestei teze și abordări. Tratamentul de „frate mai mic” pe care adesea l-am aplicat Chișinăului nu se justifică în condițiile în care Moldova devine un antreprenor global de norme în diverse domenii și un pionier al rezilienței digitale. Ar fi oportun un exercițiu de reflecție și, în esență, de onestitate care să ne permită să învățăm de la Moldova și să înțelegem că examenul de maturitate digitală a României se susține nu numai aici, între algoritmi și coduri digitale, ci și la Chișinău. Experiența unui război informațional și cognitiv, aproape cinetic, pe care statele noastre au împărtășit-o poate să devină, în schimb, pilonul unui proiect comun care să ne aducă în epicentrul Lumii libere, nicidecum la periferia sa. Putem deveni, printr-un proiect ambițios, alături de Republica Moldova, „scutul anti-hibrid” al Uniunii Europene. Putem clădi, împreună, o perspectivă inovatoare pentru combaterea celei mai mari amenințări pe care democrațiile liberale ale contemporaneității o întâmpină.

Mai întâi, însă, trebuie să începem de acasă - tratând dezinformarea drept urgență națională. Dezvoltând, pe modelul Moldovei, un centru de comunicare strategică, o coaliție creativă pentru combaterea dezinformării în spațiul digital și inserând un tipar al cooperării între instituțiile din ecosistemul guvernanței pentru a face față acestui fenomen fără precedent, vom putea ca, până la următorul maraton electoral, cel care ne așteaptă în intervalul 2028-2030, să definim o minimă plasă de siguranță. Noile tehnologii nu își vor încetini progresul până atunci, dimpotrivă. Puterile maligne nu își vor reconfigura strategia, ci chiar își vor amplifica infrastructura hibridă în România. Răspunsul nostru trebuie, astfel, să fie unul pe măsură. Totodată, lansând un hub de comunicare strategică alături de Moldova, putem combate și contracara într-o manieră mult mai eficientă și consistentă acest fenomen de dezinformare în limba română. Simultan, extinzându-ne parteneriatele în regiune, alături de state precum Ucraina, țările baltice sau alți actori ai Flancului Estic, putem deveni, realmente, autorii unui „Scut anti-hibrid al Uniunii Europene”. Chiar și trei ani de zile sunt puțini pentru un astfel de demers; de aceea, acțiunea emergentă este imperativă.

Securitatea digitală a României și, în genere, a Uniunii Europene nu se oprește la Prut. Ea se oprește la Nistru sau chiar dincolo de Nistru, la granițele Ucrainei cu Rusia, stat agresor. Moldova este o fibră esențială a proiectului european și poate deveni un cluster pentru avansarea acestuia. Noile tehnologii și rețelele de socializare ne permit să răspundem dezinformării sponsorizate de actori străini cu o contramonedă mult mai înțeleaptă, cea a puterii soft – lansând proiecte creative și inovatoare pentru disidenții țărilor din fostul bloc sovietic aflate încă sub regimuri autoritare sau chiar dictatoriale, generând o avangardă digitală a libertății. Mai presus de orice, însă, avem nevoie de o cultură strategică europeană menită să ne consolideze reziliența digitală, iar România și Moldova pot găzdui un hub împreună în acest sens și pot iniția proiecte comune solide. Educația digitală ne poate ajuta și ea, prin coaliții ale alfabetizării digitale și alfabetizării media care să acționeze în simbioză pe ambele maluri ale Prutului. Astfel, un contract social al transformării digitale între statele noastre devine un imperativ. Vom sta lipiți din nou de ecrane duminică seara, cu speranța că reziliența digitală a Moldovei va detrona algoritmii Kremlinului.

Poate că România și Republica Moldova nu împărtășesc același IP, dar cu siguranță împărtășesc același proiect și aceeași vocație.

România a trecut de la un procent de 5,91% în ceea ce privește folosirea internetului pentru participare civică și politică (2013) la un procent de 28,21% în 2024.

Bună, maestre al strategiei digitale! 😎 Vrei să întărim democrația din România și Republica Moldova, punând un „scut digital” împotriva valului de dezinformare rusească, cu troli, narative false și manipulări algoritmice, așa cum face Chișinăul? E ca un joc de șah invizibil, dar am trei pași concreți, cu vibe local, să construim o reziliență digitală de top în doar 3 ani. Hai să dăm checkmate amenințărilor! 🚀

Cu „InfoShield”, „CyberCivic” și „Diaspora Connect”, România și Moldova pot deveni un scut anti-hibrid al Europei! Cu leadership guvernamental și susținere civică, dăm checkmate dezinformării. Hai, să securizăm democrația împreună! 💪

Mulțumim că ai citit până la capăt. Credem că schimbarea începe cu informarea - iar informarea cu încredere. Dacă vrei o Românie mai simplă, mai digitală și mai demnă de viitor, te așteptăm și în edițiile următoare. Iar dacă vrei să contribui și mai mult cu idei, sugestii sau feedback, ne poți trimite oricând un mail pe [email protected].

Dacă ai primit acest articol de la altcineva, te invităm să te abonezi gratuit la newsletterul Edge Institute.